Blestemul Sabiei de Foc (Percy Jackson fanfiction)

Capitolul 21

Perspectiva lui Katherine

După superba mărturisire, am mers toți în camere.
Camera mea era o cabină cu pereți negri și decorațiuni din pietre prețioase,safire, rubine, diamante și pe alocuri erau pictați scheleți dansatori și fantome drăguțe... Mobila era din mahon: două paturi simple, confortabile; câte o noptieră pentru fiecare, și un dulap mare.
Copiii Afroditei decoraseră cameră cu tablouri amuzante cu scheleți la Ziua Morților din Mexic, cu Cerberus, iar deasupra patului lui Hazel era o pictură cu Arion,calul ei.
Aveam și o fereastră, cu perdele negre, foarte folositoare dimineața pentru a nu fi deranjate de lumina soarelui.
Camera era simplă, dar foarte cochetă. Exact pe gustul meu.
Hazel, sora mea romană, este chiar de treabă. La început nu am prea vrut să stau cu ea în cameră, într-un fel mă face să mă simt ciudat când sunt cu ea. Probabil fiindcă ea a revenit din morți...
În fine. După toată tărășenia cu cina, am mers în cameră să mă culc. Hazel a mai întârziat puțin, ea și Frank vorbeau cu Allison când am plecat eu de acolo.
Speram la o noapte liniștită,însă nu am avut norocul ăsta. S-a întâmplat din nou.
Visul meu a început într-o încăpere largă cu un aer regal, probabil o sală a tronului... Dar nu am putut să mă concentrez pe asta.
–Bun venit,fiică a lui Hades, mă salută o voce rece.
–Ce vrei acum,Nyx? Chiar nu ai de gând să mă lași în pace? întreb eu.
–Să te las în pace? Scumpa mea, încerc să te ajut.
–Cu ce anume?
–Să vezi adevărul. Ți-am arătat data trecută toate crimele zeilor ca să îți dovedesc că domnia lor este o greșeală. Și nu numai Olimpienii! Ai văzut câți oameni au omorât Zeii Egipteni posedându-i. Ai văzut cât de barbari sunt zeii nordici! Vanir sau Aesir, se omoară între ei și aduc pagube omenirii!
Am lăsat privirea în pământ. De când mă posedase, Nyx îmi apare în vise, îmi vorbește în minte... Știu că nu ar trebui să o ascult, însă tot ce îmi spune mă pune pe gânduri...
–Draga mea, crezi că Luke Castellan era prost? Și-a dat seama de greșelile Olimpienilor și a luat atitudine!
–Au murit atâția,am murmurat eu.
–Luke nu a vrut asta,și nici Cronos. Au încercat să salveze cât mai mulți semizei arătându-le adevărul. Spune-mi draga mea, tu ce părere ai?
Nu i-am răspuns. Nu știam ce să îi răspund... Din cauza lui Nyx,Allison și-a pierdut puterile totuși...
–De ce îți pierzi vremea cu mine ci nu cu ceilalți, care sunt mai puternici? întreb eu.
–Ceilalți... Elpis și Stefan Diodoros sunt orbiți. Nu văd crimele tatălui lor. Iar Kalliope? Este adevărat, este un aliat de elită, însă... Este nesăbuită. Și-a consumat și ultima fărâmă de putere înfruntându-mă. Ce fată prostuță nu? chicotește ea. Este răsfățată de zei, este favorita lor... Iar al ei partener...cum îl cheamă...
–Apollo,murmur eu.
–Exact el! I-a spălat creierul. O face să nu gândească limpede! Ce pot să spun,am încercat cu Kalliope, a fost inutil. Însă nu îmi permit să pierd o putere așa de mare ca a ta. Tu ești inteligentă. Poți vedea Greșelile neamului tău!
Nu știam ce să mai răspund. Întotdeauna m-am simțit ca o a 5-a roată printre cei 3... Știu câtă bucurie a adus nașterea lor, zei cu puteri importante... Cine mi-a acordat mie atenție? Zeița fantomelor și animalelor subpământene... Poate că Nyx are dreptate totuși... Ce au făcut Olimpienii pentru mine?
–Ce vrei să fac? o întreb pe Nyx în cele din urmă.
Un zâmbet larg apare pe fața ei.
–Deocamdată,doar observă-i și convinge-i să meargă în Grecia. Până atunci ar trebui să fie gata...
–Ce să fie gata? întreb confuză.
Nyx îmi zâmbește.
–Unicul mod de a ucide un zeu.

Apoi visul s-a destrămat și aud vocea lui Hermes strigându-mă.
Deschid ochii și îl văd pe zeul mesager pe patul meu, aplecat asupra mea, cu un zâmbet larg pe față.
–Ridică-te și strălucește,soare! strigă el când vede că am deschid ochii.
–Ugh... Asta nu e camera lui Apollo! Du-te la el cu replica asta! spun eu punându-mi perna pe cap.
–Ei haide! Nu face așa! spune Hermes amuzat. De ce ești moroconoasă?
–Nu-s! i-o retez eu.
Mă ridic în poziție de șezut și îmi trec o mână prin păr. Îl privesc atent la zeul din fața mea. Nu ți-ai fi putut da seama că Hermes, care arăta ca un adolescent înalt și atletic,cu păr șaten,ochi verzui și chip de spiriduș, ar putea fi un criminal. Care a ucis sute de muritori...
–Ai vreun motiv pentru care m-ai trezit? îl întreb eu rece.
"Stăpână? Ce s-a întâmplat?" întreabă Amelisse.
Nu-i răspund și ridic un zid în mintea mea ca să nu îi permit să îmi vadă gândurile.
Hermes îmi remarcă tonul și se ridică în picioare. Își drege vocea.
–Micul-dejun este în jumătate de oră. Suntem aproape de Dallas. O trimiseserm pe Hazel să te trezească însă nu a vrut să te deranjeze.
Bine a făcut,mă gândesc eu.
–Ok,spun eu în cele din urmă. Ne întâlnim acolo.
Hermes dă din cap și se apleacă să mă sărute. Nu l-am respins. Săruturile lui sunt ca o vrajă din care nu pot să mă desprind. Chiar dacă i-aș urî pe zei, Hermes ar fi o excepție.
Apoi pleacă din camera mea. Mă uit prin cameră să mă asigur că sunt singură, exista o groază de farsori pe navă.
Îmi iau din dulap un tricou verde deschis, o pereche de pantaloni scurți de camuflaj și o pereche de teneși. Verdele îmi scoate ochii în evidență.
Plec spre baie, unde, era o coadă luuuungă. Sadie Kane și Allison erau primele la coadă,în spatele lor era Leo Valdez,Liam Mikaelson,Piper McLean și Annabeth Chase.
–Cine e înăuntru? întreb eu.
–Hope,răspunde Allison bătând în ușă furioasă. Și stă cu anii!
–Haide Hope! se plânge Piper. Nici eu nu stau așa mult ca tine! Și sunt o fiica a Afroditei!
–Și eu a Herei! se aude vocea lui Hope dinăuntru.
–Dădeți-vă că arunc în aer ușa! mormăie Sadie.
–Am altă soluție,spune Allison.
Își îndoaie puțin mâna și apoi se aude un sunet ciudat ca atunci când se înțepenește o țeavă.
–Kalliope Allison Mikaelson! Sper că nu îmi înfunzi țevile! spune Leo supărat.
–Nup,spune ea rânjind.
Apa revine din nou cu un sunet ciudat iar țipătul lui Hope se aude prin ușa închisă.
–Rece! Rece! Prea rece! Aaaaaa!
Toți izbucnesc în hohote de râs. Până și eu am schițat un zâmbet.
Hope iese din baie cu părul leoarcă și un prosop în jurul corpului. Arăta hilar.
–Ce vrea să însemne asta?! cere ea să știe. Allison Mikaelson!
–Înseamnă că tu, draga mea Hope, consumi prea multă apă caldă, zâmbește Allison.
–Și speram ca apa rece să te trezească la realitate, râde Sadie.
Hope pleacă dându-și ochii peste cap spre compartimentul ei.
Allison râde și intră în baie. Toată faza a fost amuzantă.