Blestemul Sabiei de Foc (Percy Jackson fanfiction)

Capitolul 19

Perspectiva Annabeth

Săptămâna a trecut foarte repede. Toți erau agitați cu privire la misiune, iar eu,Magnus și Anubis am petrecut o groază de timp punând la punct toate detaliile. Am întocmit o lista a zeilor ce trebuie convinși să lupte alături de noi și am adunat proviziile necesare.
Leo și copiii lui Hefaistos au lucrat din greu, dar au reușit să facă o triremă grecească mare, exact la fel ca Argo II, doar că mai mare. Leo chiar îl montase pe Festus la cârmă, iar copiii Afroditei au decorat fiecare compartiment. Îmi e și frică să nu găsesc sclipici peste tot.
Jaz, Calypso și Will Solace au discutat cu Chiron și l-au convins să meargă și ei în misiune, în calitate de medici, iar Grover urma să vină în locul antrenorului Hedge, care nu poate veni din cauza lui Chuck, bebelușul lui. Își ia în serios meseria de tătic.
Astăzi este ultima zi înainte de plecare. Aveam atâtea de făcut... Trebuia să îmi fac bagajul, după să merg să țip și la ceilalți uituci care au lăsat asta pe ultima sută de metrii ca mine, iar în final, trebuia să organizez cabana 6. Evident, îl voi lăsa pe Molcolm la conducere, ceea ce înseamnă că frații mei sunt pe mâini bune.
–Annabeth! mă strigă cineva.
Mă ridic de la masa de lucru și văd că era Piper.
–Da? răspund eu întorcându-mi atenția asupra matrițelor și schițelor mele.
–Ce Hades faci? mă întreabă ea.
–Lucrez ce Zeus ți se pare că fac? răspund eu.
–Anna, mâine plecăm în misiune și tu tot nu termini cu planurile?
–Nu. Sunt sute de lucruri pe care nu am reușit să le termin!
–Annabeth Chase! Tu ai făcut matrița Argo III cu Leo , ai ajutat la construcție, ai organizat toata misiunea într-un cuvânt! Meriți o pauză! spune ea sărind fericită.
–Latura ta de copil al Afroditei se arată... Ok,ai ceva în minte. Ce pui la cale? întreb eu.
–Haide! Trebuie să vezi asta! strigă ea veselă luându-mă de mână și trăgându-mă afară din cabana 6.
Afară,am dat de o imagine hilară.
Hope Mikaelson avea un bonjo la care îi cânta o serenadă în care își cerea scuze lui Allison, care încerca să scape de ea, furioasă.
–Te rog iartă-mă!
Știi că te iubesc
Îmi pare rău rău rău
Țin la tine mult mult mult
Mult de tot!

Toți rezidenții le priveau amuzați de pe margine. Copiii lui Apollo își puseseră dopuri în urechi că să nu audă versurile fără sens ale lui Hope. Evident le deranja urechea de muzicieni.
Merg cu Piper lângă băieți. Leo luase o cameră de filmat, Percy și Jason erau pe jos râzând, iar Apollo stătea și le privea indiferent și relaxat.
–Nu te deranjează rima proastă, ca pe copiii tăi? întreabă Piper.
Apollo nu răspunde. Atunci îmi dau seama. Avea dopuri de urechi.
–Dacă Apollo nu vrea să îți audă rimele de copil mic, atunci chiar esți varză, murmură Liam.
Mă uit din nou spre Allison care chiar se înfuriase. Își folosește puterile și creează un val gigantic care o lovește pe Hope.
–Oooooooo! exclamă toată tabăra.
Nicio picătură nu ne atinsese pe noi, dar Hope era leoarcă. Era pe jos, cu bonjo-ul plin de apă și hainele i se lipiseră de corp.
–Ai înregistrat? îl întreabă Piper pe Leo.
–Evident,Beauty Queen.
Allison pleacă rapid spre cabana Poseidon, lăsând-o pe Hope în mijlocul taberei cu un instrument inundat.
–Merg după ea, spune Apollo.
Îl opresc. Știam că el și Ally sunt împreună și nu voiam ca ceilalți să își dea seama.
–Lasă,Apollo. Merg eu. Probabil are nevoie de o discuție între fete.
–Annabeth,nu știu dacă este o idee bună...,începe Percy.
–De ce n-ar fi? i-o retez eu. Allison îmi este prietenă. Până deseară la plecare o fac să își revină la Allison cea veselă și drăguță.
Percy mă privește preț de o clipă și mă aprobă hotărât. Apollo oftează și mă încurajează să încerc.
–Leo, până deseară Argo III trebuie să fie gata de plecare,ok? mă asigur eu.
–Nu te îngrijora,Anna! E gata și acum! Totul e pregătit! exclamă Leo.
Aprob din cap și pornesc în pas alergător spre cabana 3.

Allison era pe patul ei și ținea în mână niște poze. Lângă ea era un bagaj mare gata făcut și un rucsac albastru micuț.
Nu părea să mă fi observat. Apropiindu-mă mai bine am observat că plângea.
–Hei,Ally...Shh,nu plânge, încerc eu să o liniștesc.
O iau în brațe pentru a o liniști, și îmi pare bine când observ că nu mă înlătură.
–Vrei să discutăm? o întreb eu ușor.
–Hope e prietena mea,Annabeth, dar m-a mințit! V-am mințit și eu pe voi în tot acest timp,nici nu știți cine sunt!
–Ba,eu una știu. Ești Allison Mikaelson, o zeiță foarte de treabă care îmi e prietenă, îi zâmbesc eu. Allison, nu contează ce ești, contează cine ești, iar noi toți știm cine ești!
–Ar trebui să le mărturisesc totuși și celorlalți. Nu vreau să trăiască în minciună...
–Când ești pregătită, o aprob eu. Cât despre Hope... Vrei să o ierți?
–A fost prietena mea cea mai bună timp de 14 ani! Evident că țin la ea,ar fi nedrept să o iert așa ușor, însă...
–Însă te doare să nu poți să vorbești cu prietena ta cea mai bună. Mai ales acum când ați trecut amândouă prin ce ați trecut. După toată tărășenia cu Tartarul, și eu am avut nevoie de prietenele mele, de Piper, Hazel, Thalia...
–O să o iert în cele din urmă, însă o mai chinui puțin, zâmbește ea.
–Asta e Allison pe care o știu eu! Gata cu plânsul! Fii puternică!
–Tot mă simt vinovată... V-am supărat pe toți cu incidentul acela cu închisul în cameră... Iar Apollo...
–Supărat? Oh,nu, scumpo! Eram îngrijorați! Mai ales Apollo! Dar până la urmă s-a rezolvat! Ai avut nevoie de timp singură și acum am înțeles toți asta. Este în regulă!
Îmi zâmbește iar apoi mă îmbrățișează strâns.
Am petrecut întreaga zi cu Allison. Am vorbit despre relația ei cu Apollo, despre ziua cu Sally și Emma, despre relația mea cu Percy și despre viețile noastre per total.
Când s-a auzit gongul, ne-am dat seama că e timpul pentru misiune.
Ne-am luat bagajele și am pornit spre plajă, unde era acostat Argo III. Toată tabăra era adunată aici.
Imediat ce ne-au văzut, au făcut loc pentru mine și Allison.
–Ei bine,semizei și magicieni, începe Chiron. Cred că e timpul ca voi să vă începeți călătoria. Fie ca zeii, inclusiv cei prezenți, să vă fie alături și să ne vedem cu bine.
–Oh,nu mai fi așa melancolic,Chiron! exclamă Hermes zburând pe deasupra lui. Eu și Apollo vom avea grijă de ei! Suntem zei doar!
Exact în acea secundă, Hermes cade. Toată tabăra râde.
–Ce naiba? întreabă el.
–Am uitat să menționez că Zeus a decis ca voi doi să nu aveți acces la puteri pe timpul misiunii? rânjește Chiron. Valabil și pentru tine, Stăpâne Anubis.
–Deci suntem muritori? întreabă Apollo. Oh,nu din nou! E a treia oară!
Ne luăm toți rămas bun de la ceilalți rezidenți, magicieni și einherjari.
Allison vorbea cu frații Stoll când îl văd pe un tip din 7 trăgând-o deoparte. Austin cred?
–Ce treabă are el cu Sorumea? murmură Percy.
–Calmează-te. Probabil sunt prieteni și vrea să îi ureze succes, răspund eu.
–Un pic cam îndrăzneț,comentează Percy.
–Seaweed Brain, ce ești tu? Fratele sau iubitul ei? Lasă-l pe Apollo să fie gelos!
–Nu mai pune sare pe rană,Chase, murmură Apollo în spatele meu. Îmi vine să îl incinerez.
Magicienii ne dăduseră tuturor niște genți fără fund și amulete protectoare, iar Reyna s-a oferit să ne însoțească, însă am refuzat. Ea este praetor, deja îl luam pe Frank, ea este liderul romanilor. Blackjack și doi prieteni pegași de-i lui urmau să ne însoțească, însă refuzau cu vehemență să doarmă în grajdul navei.
După ce toți au terminat cu 'rămas bun'-urile, Leo a anunțat:
–Îmbarcarea,mi amigos! Ne așteaptă niște zei!
Râzând ne îmbarcăm cu toții pe navă și facem cu mâna în timp ce ne luam zborul.
–Ei bine, cred că acum vine repartiția pe camere! anunță Jason. Trebuie să stăm câte doi.
–Pe cupluri! propune Leo.
–Nu! strigă fetel și Nico.
–Oh,haideeee! De ce nu? insistă Valdez.
–Ce v-ați face fără mine! rânjesc eu. Am făcut deja o listă.
–Annabeth,salvatoarea noastră! Ne-ai scutit de o ceartă amuzantă! spune Magnus sarcastic dând-și ochii peste cap.
–Ai grijă la ton,Chase! amenință Percy.
Îi ignor și le spun tuturor cu cine stă fiecare. Eu eram cu Piper, Percy cu Grover, Jason cu Leo, Allison cu Sadie, Liam cu Anubis, Hazel cu Kat, Nico cu Will (mare greșeală? Poate. Dar au doar 15 ani, totuși.), Frank cu Magnus, Jaz cu Rose, Apollo cu Hermes, Thalia cu Artemis și rămânea Hope cu Calyso.
Nu a comentat nimeni, ei bine,a fost o mică dispută între Hermes și Apollo pe paturi.
–Eu iau patul dinstre fereastră,creier de pasăre! striga Apollo!
–Cu ce drept? striga Hermes.
–Fiindcă sunt mai mare ca tine, hoțule!
–Acest așa-zis hoț te-a păcălit la nici două ore după ce s-a născut și te-a făcut de râs în fața întregului Olimp!
–Oh, păi măcar eu nu am măcelărit 50 de vaci și o țestoasă în prima mea zi pe pământ doar din amuzament! Știam eu că trebuia să te arunc în Tartar atunci când tata mi-a dat voie să mă ocup eu de pedeapsa ta!
–Dar n-ai făcut-o! Pentru că te-am fermecat cu lira! Alt argument prin care demonstrez că sunt mai inteligent ca tine!
–Nici nu știai să cânți la ea! 
Cearta celor doi a durat extreeeem de mult. A fost foarte amuzant.
Tocmai terminasem de despachetat și voiam să merg după Piper, la cină, când mă trezesc cu Percy la ușa mea. Îmi întinde un buchet de trandafiri.
–Hei,Seaweed Brain. Cu ce ocazie?
–Nimic special. Mă gândeam să petrecem seara împreună, ca o întâlnire.
–Ce pui la cale? ridic eu o sprânceană.
Nu îmi răspunde și mă ia de mână, trăgându-mă după el. În drum trecem pe sub oblonul compartimentului lui Allison și Sadie (camera lor este la al doilea etaj al triremei). Hope era acolo și cânta. De data asta avea o serenadă mult mai bună. Probabil o ajutase Apollo:

Întâi de toate, îţi mulţumesc,
Am mâncat, deci nu glumesc,
Îţi mulţumesc că ştii s-ajuţi,
Mulţumesc că mă asculţi.

E greu, când spun ce simt cuiva,
Devin nesigur, şi nu aş vrea,
Dar vreau să ştii de ce zâmbesc,
Vreau să ştii tot ce gândesc.

Te admir că mă-nţelegi,
N-am crezut că vrei să-ncerci,
Sunt dificil, ciudat în toate
Dar tu mi-ai spus că nu se poate.

Mi-ai zis direct că sunt special...
Nu ciudat, şi nici normal,
Aveai dreptate, ai zis bine,
... special, căci te cunosc pe tine.

Din nou, repet: îţi mulţumesc,
M-ai învaţat ceva firesc,
Mi-ai amintit ce am uitat:
Că am un prieten adevărat.

Ţi-am scris ce simt, nu am minţit,
M-am deschis, m-am străduit,
Am vrut să ştii de ce zâmbesc,
Am vrut să ştii tot ce gândesc.

Atunci cand esti lângă mine
Eu ma simt cel mai bine
Atunci cand esti plecată
Eu sunt cea mai suparata.

Prietenia noastra e specială
Este poate cea mai rară
Imi pare rău ca te-am dezamăgit
Si ca noi ne-am si răcit
Sper să ma poți ierta vreodată!

–Rimează de data asta,Hope! strigă Percy continuându-și drumul.
Allison,care stătea la fereastră, zâmbea. Îmi face semn că e ok, și continuă să asculte ce zicea Hope.
Unde m-a dus creierul mea de alge? Exact pe acoperișul navei. Aranjase o masă romantică cu de toate și se auzea muzică lentă.
–Vai,Percy, suspin eu. Serios, cu ce ocazie?
–În ultima vreme nu am prea stat împreună. Voiam să mă revanșez.
Îl sărut în semn de mulțumesc și ne așezăm la masă.
Știam amândoi că nu vom avea alte astfel de momente de acum încolo. A început misiunea, nu e timp de romantism.

Sper că va plăcut și că nu v-ați supărat că am întârziat,iar.