Nepotrivire de Caracter

Capitolul 2 - Iubitule, vino în pat!

Jace...

Încă stau în picioare și privesc mai ceva ca un vițel la poarta nouă când la verigheta mea când la a ei. Seamănă, seamănă rău de tot. Încerc să caut cu privirea ceva orice care să mă scoată din ceață și din rahatul în care m-am băgat. Nu mă apropii însă, vreau să păstrez o distanță suficient de mare ca să nu cad în păcat, din nou. Spun din nou căci sunt sigur că ceva s-a întâmplat între mine și roșcata dezbrăcată. Nu cred că sutienul ăla a ajuns prin magie pe clanța ușii, ar fi culmea, plus de asta cred că au trecut aproape șase luni de când nu am mai atins vreo femeie. Sandy și cu mine nu suntem chiar cel mai fierbinte cuplu.

Las-o pe Sandy acum, ai probleme mai mari de rezolvat.

De ce nu pot să-mi amintesc ce s-a întâmplat aseară? Nu am băut decât un pahar și ăla adus de Robert.

Robert! Ah, nemernicul! Îl omor!
M-a drogat! Cum a putut să-mi facă una ca asta? Doar așa îmi pot explica de ce nu-mi amintesc. Dar ce drog mi-a dat?

Mă aplec furios și-mi iau pantalonii de pe jos și mă îmbrac rapid. Bunul meu prieten are câteva explicații de dat.

Azi.

Acum.

Îmi spun o rugăciune în gând, sperând din toată inima totuși să nu fie decât o glumă.

Îmi iau și tricoul aruncat și el tot pe jos și sub el văd o bucată de hârtie împăturită. Am un presentiment că nu o să îmi placă dar totuși o desfac cu grijă evitând să fac zgomot.

Certificat de căsătorie!

"La dracu, eu încă mai speram să fie o glumă, o farsă de proastă calitate. "

Citesc numele meu complet, scris cu majuscule Jonathan Christopher Prescott, dar și pe al ei Sonya Krawley. E bine, măcar știu cum o cheamă, e un început bun. E mai mult decât suficient, e ideal, e fantastic, magnific, nu-mi mai rămâne decât restul lucrurilor de aflat.

De pildă, cine dracului e Sonya?

De ce m-am căsătorit cu ea?

Unde era Robert când am făcut asemenea prostie?

Și ultima dar și cea mai importantă.

Cum ies din încurcătura asta?

Un geamăt ușor mă face să scap hârtia jos. Femeia din patul meu se mișcă pipăind locul gol de lângă ea.

- Unde ești? Vino înapoi! Iubitule, hai în pat! șoptește ea.

Îngheț, mi se pare mie sau ea doar ce mi-a spus "iubitule"?

- Prea bine, dacă nu vrei eu o să mai dorm puțin, mormăie ea prin somn.

A fost cât pe ce!

Fără să fac vreun zgomot și fără să o privesc iau hârtia de jos și mă îndrept spre ușă pășind peste prezervativul aruncat în mijlocul camerei. Dacă mai aveam vreo îndoială că nu s-a întâmplat nimic acum s-a dus dracului.

Idiot mai sunt!

Ies din propria cameră ca un infractor, ca un amant care se furișează pentru a nu fi prins de soțul femeii, doar că în cazul de față eu sunt soțul. Și atunci de ce mă ascund?

Imbecil mai sunt!

Închid ușa și răsuflu ușurat, pentru moment am scăpat. Norocul mă însoțește pretutindeni.

Prost mai sunt!

Dacă Robert este responsabil, dacă el m-a drogat atunci îmi este milă de el.