Nepotrivire de Caracter

Capitolul 22 - Nu pleca...

Sonya Krawley...

Nu pot să iert minciuna. Oricât de mult aș vrea, nu pot. Mi-a fost atât de greu să mă prefac că nu știu nimic în săptămânile acelea cât am stat la spital și mai apoi când ne-am întors. Eram ca o bombă cu fitil așteptând parcă să mă aprindă cineva. Și exact asta s-a întâmplat. Jace, a făcut ca bomba din interiorul meu să explodeze.

Când l-am văzut pe fratele lui stând în ușă cu mâinile în buzunare și cu zâmbetul acela machiavelic pe față am vrut să il pornesc. Nu am făcut-o eu dar a făcut-o Jace. Am auzit clar cuvintele lui Peter și m-am cutremurat, o stare de greață m-a cuprins, nu credeam că e genul ăsta de om, dar m-am înșelat. Ce pretenții să am totuși de la el, adică cea pe care o cunoșteam de o viață s-a dovedit a fi o mincinoasă.

Amber a devenit din cea mai bună prietenă o străină pe care nu o cunosc. Credeam că știu tot despre ea credeam că ține la mine cu adevărat dar ceea ce a făcut dovedește contrariul. Robert, pe el am refuzat cu desăvârșire să îl văd deși a venit foarte des pe acasă. Jace, pe el îmi cel mai greu să îl evit. S-a purtat exact cum i-am cerut, deși în adâncul sufletului am sperat că va face invers. Mă doare să-l privesc pentru că de fiecare dată când o fac cuvintele lui îmi răsună în cap.

Azi se împlinește o lună, am plecat din casa aceea de dimineață cu un singur gând, divorțul. Îmi frământ nervoasă mâinile și tremur, strâng poșeta mai tare și hârtia dinăuntrul ei foșnește. Sunetul acesta îmi zgârie timpanele, îmi rănește inima dar nu am de ales, nu vreau să am. M-am decis în urmă cu o lună și am respins orice gând de împăcare sau iertare care mi-a trecut prin minte. Chiar de aș vrea să dau înapoi, e prea târziu. Ușa biroului se deschide și bărbatul mă poftește înăuntru.

Sărim peste prezentări, și mă ia total pe nepregătite ceea ce zice.

— Motivul divorțului? întreabă avocatul împreunându-și mâinile.

Probabil e sătul de câte persoane îi trec pragul cu aceeași cerere.

— E simplu, răspund eu cu prefăcută nonșalanță. Nepotrivire de caracter.

— Sunteți sigură că nu există cale de reconsiliere?

— Nici într-o mie de ani, rostesc sigură pe mine, deși mâinile îmi transpiră abundent. Nu există nici un motiv să continui căsnicia asta care de la bun început nu a fost decât o mare prostie. A fost sortită eșecului din prima zi.

— Îmi puteți da certificatul de căsătorie?

— Da, sigur, îl am la mine, răspund eu încet.

— Am nevoie de o copie a lui pentru dosar.

Scotocesc prin geanta și îl găsesc într-un sfârșit, oftez tristă când îmi văd scris numele pe hârtia roz și i-o înmânez avocatului.

Acesta o ia și o privește nedumerit.

— Ăsta e originalul?

— Da, normal.

— Păi dacă ăsta e și sunteți sigură de asta puteți să îl aruncați la gunoi. Nu are nici o valoare.

Mi-am petrecut întreaga zi de ieri scotocind prin dormitor și acum avocatul îmi spune să îl arunc. Sunt șocată.

— Cum adică? Nu înțeleg domnule avocat.

— Doamnă Krawley, acesta nu este un certificat real. Este doar o copie nereușită și de foarte proastă calitate.

— Vreți să îmi spuneți că este un fals?

— Da! Nu stiu cine și-a bătut joc de dumneavoastră și de ce dar pot să vă asigur că acest act nu are nici o valoare în instanță. Nu sunteți căsătorită, nu ați fost niciodată. Totuși pentru liniștea dumneavoastră sufletească voi verifica în acest moment seria și numărul că să vă convingeți, deși sunt sigur sută la sută. Am văzut o sumedenie de certificate la viața mea iar acesta nu e legal.