Nepotrivire de Caracter

Capitolul 10 - Nu îmi plac bărbații!

Jace...

Sunt confuz, azi este prima dată în douăzeci și șase de ani când ies din cuvântul mamei, când fac într-adevăr ceea ce îmi doresc și deși mă simt rău nu pot să nu mă bucur în același timp. Nu am crezut că te poți simți așa ușurat când într-adevăr faci ceea ce vrei, când spui tot ceea ce gândești fără ocolișuri.

Poate că în ochii altora par un papă lapte pentru că nu am luptat niciodată pentru ce mi-am dorit, dar nu sunt. Am fost în copilărie un exemplu pentru alți copii la fel și în adolescență. Nu neapărat de frica mamei și a tatălui meu dar pentru că am fost conștient de repercusiunile ce faptele mele puteau să le aibă asupra numelui nostru.

Nu mi-a plăcut să fiu în centrul atenției, să fac lucruri despre care presa să aibă ce comenta. Am fost mai rezervat în apariții, mereu atent, precaut și chiar am crezut că și Peter va face la fel.

Din păcate nu a fost așa și nu este nici acum. Poate a renunțat la droguri, la curse ilegale de mașini, dar mereu apare în ziare și în reviste în compania unor femei de moravuri ușoare și cu toate astea mereu este iertat. De la el nimeni nu cere nimic, nimeni nu îndrăznește să spună ceva.

A fost si încă este oaia neagră, sau nu mai este pentru că acum i-am luat eu locul. Oricât de mult am încercat, oricât de multe am făcut și la câte am renunțat tot nu am reușit să îl depășesc. Peter este cel mic, cel răsfățat și cel iubit și atunci pentru ce să mă mai obosesc?

Nu am vrut să ajung aici, chiar am sperat că nu va fi nevoie să apelez la amenințări, dar uneori chiar nu se poate altfel.

Îmi sting a nu știu câta țigară și intru în casă, îmi zăresc prețiosul frate stând pe unul din fotoliile din piele crem în fața șemineului dar nici urmă de Sonya.

— Unde este soția mea? îl întreb rece.

— Ușurel frățioare e sus împreună cu Robert și gagica lui. Apropo, ce bunăciuni, spune acesta lingându-și buzele.

— Stai departe de Sonya, Peter! Ea e soția mea, șoptesc apăsat, nu una din mahala, nu ca cele cu care umbli tu!

— Nu e cazul să mă jignești, nu aș atenta niciodată la ceva atât de prețios pentru tine, nu pot spune același lucru și despre blonda fierbinte care îi este prietenă.

— Blonda aia are un nume, Amber, iar ea este cu Robert fapt pentru care îți este la fel de interzisă.

— Atunci ar fi trebuit să îmi aduci și mie una! spune rânjind.

— Nu mai ești în stare să îți faci rost de femei? Nici măcar plătite nu vor să mai stea pe lângă tine?

— Ba sigur că am și încă multe, oricum nu aveam de gând să mă dau la vreuna din femeile voastre, spune serios.

— Închide gura, Peter! Eu nu sunt mama sau tata, pe ei poate îi joci cum vrei dar eu te cunosc mai bine. Amintește-ți Peter, eu sunt cel care te-a scos din ultimul rahat așa că nu mă provoca!

— Ce atitudine ai azi! Se pare că mama te-a enervat rău! Mai bine plec, nu am chef să îți văd moaca stâlcită de Sandra.

— Sandy? Despre ce vorbești?

— Nu știi? Sandy a ta vine aici și din câte am putut să îmi dau seama din vocea ei, nu e prea fericită, rostește hilizind.

— De unde știi tu?

— M-a sunat și...

— Pe tine?

— Da, pe mine. Te-a sunat si pe tine dar a zis că aveai telefonul închis așa că a apelat la mine spune ridicând din umeri apoi se ridică și pleacă.