Mergi mai departe,fă-o pentru iubire...

16.Mergi mai departe, fa-o pentru iubire...

Jade POV

Primele doua saptamani dupa plecarea Amandei au fost reci,goale si negre...dar amintirea momentelor petrecute cu ea aduceau cate un strop de lumina trista si calda ce mai umplea golul din mine.

In ziua plecarii am condus-o pana la aeroport. Era genul ala de dimineata rece si innorata...nici cerul nu voia ca EA sa plece...ceata invaluia zidurile si asfaltul in nuante de gri si alb sidefiu,era un peisaj trist...

In masina era liniste,singurele sunete fiind provocate de motor si de respiratiile noastre. Imi aruncam din cand in cand privirea spre ea desi imi era frica sa ii intalnesc ochii,imi era frica de acei ochii minunati care ma puteau distruge doar lasand sa le scape o picatura amara de coniac.

Nu stiam ce urma sa se intample in continuare,nu stiam ce sa ii spun si cum...imi doream sa ramana,dar sa ii fii spus sa ramana insemna sa ii distrug viitorul,sa o tin captiva in bratele mele care nu stiam daca ii vor oferi vreodata ceea ce merita.

Inca de la inceput am stiut ca merita sa radieze de fericire in fiecare zi a vietii ei,stiam,si inca stiu,ca merita un viitor stralucit,o cariera mareata,ceva care sa o faca cu adevarat mandra de ceea ce este. Desi copilaroasa si neatenta,ea a fost mereu hotarata,a stiut ce vrea si ce trebuie sa faca pentru propria-i fericire...am iubit aceasta complexitate a ei. Am iubit diminetile tarzi in care mirosul ei era mai placut decat al cafelei,in care zambetul ei era mai luminous decat razele soarelui,in care ochii ei straluceau ca stelele in noptile reci de vara,in care parul ei era ciufulit,dar tot ii statea foarte bine, am iubit fiecare dimineata petrecuta cu ea,si cred ca inca le mai iubesc din moment ce nu pot sa uit nici macar un singur detaliu care sa aiba legatura cu ea. Inca o iubesc,iar inima mea inca ii apartine.

Cand am ajuns la aeroport si am oprit motorul masinii,un val de electricitate mi-a strabatut corpul inghetandu-mi oasele. Atingerea ei m-a facut sa inteleg ca si inauntrul ei se dadea o lupta grea,mi-am intors privirea spre ea si m-am blocat la poarta ce face legatura dintre noi si suflet,ochii...labirintul pe care trebuie sa il strabati inainte sa pasesti in taramul fiecarui om.

M-am aplecat usor spre ea,fara a rupe legatura dintre sufletele noastre,iar cand buzele mele erau doar la cativa milimetri de ale ei i-am simtit respiratia fierbinte,apoi mana ei rece pe obrazul meu...mi-am inchis ochii si am lasat-o sa opreasca timpul,si odata cu el,si pe mine...

Acum imi doresc sa mai pot simti si altfel saruturile ei,nu doar in vis,nu doar odata la cateva zile, pentru ca atunci cand ma trezesc realizez cat de dor imi e de ea,cat de mult imi lipseste si cat de naiva am fost crezand ca plecarea ii va face bine...

Am coborat din masina si am ajutat-o cu bagajele,apoi am tinut-o in brate pana cand i-a fost anuntat zborul,am lasat-o sa planga pe umarul meu pana a ramas fara lacrimi,apoi am sarutat-o pe frunte si i-am dat drumul din stransoarea mea,am lasat-o sa isi despleteasca degetele dintr-ale mele. Cu ultimele mele puteri i-am zambit,ea a facut la fel,si inainte sa ma intorc si sa plec vocea ei m-a oprit.

-Jade,pot sa te rog ceva? Vocea ii era trista,dar la fel de calda ca intotdeuna.

-Sigur ca da,iubito.

Ii spuneam asa foarte rar,poate prea rar,dar vorbele pur si simplu alunecasera din mine.

-Poti,te rog , sa stai aici pana imi va decola avionul? Continua ea dupa un moment in care puteam sa jur ca ochii ei zambesc.

-Bineinteles...

Apoi s-a intors si s-a departat usor,dar am oprit-o intreband "de ce?de ce vrei sa stau aici?", raspunsul ei m-a lovit lasandu-ma fara aer: "pentru ca nu as suporta sa te vad plecand...". Aveam in buzunar o foaie pe care insirasem cateva cuvinte in ziua in care plecasem singura la conac. Nu planuiam sa i-o dau,dar nici sa o pastrez. I-am intins bucata de hartie si am rugat-o sa nu o citeasca pana nu aterizeaza. A dat din cap si a mers spre poarta care urma sa se inchida peste 10 minute, uitandu-ma dupa ea am inteles de ce voia sa stau, chiar era greu sa iti vezi inima plecand...