15. Te iubesc...

2.2K 80 11
                                    

Jade POV

Desi sfarsitul toamnei se anuntase a fi unul racoros,temperaturile din inima mea erau inca ridicate,noptile erau fierbinti,iar diminetile acelea au fost unele dintre cele mai bune ale vietii mele. De ce? Simplu,ea nu plecase inca...

M-am ridicat usor din pat,pentru a nu o trezi.Am coborat in bucatarie si am incercat sa pregatesc micul dejun,am facut cafea si apoi am inceput sa mai adun din hainele care se pierdusera prin tot conacul in ultimele cinci zile.

-Hei...

Eram cu spatele spre persoana care tocmai imi topise sufletul doar spunand "hei". M-am intors spre ea si am vazut-o...era doar intr-un tricoul larg de-al meu,cel in care dormise defapt,era somnoroasa,cu parul ciufulit,cu privirea incetosata...Aceeasi Amanda ca in fiecare dimineata, o raza de soare lenesa,dragalasa si frumoasa, sensibila si adorabila.

M-am dus langa ea si am luat-o in brate. S-a agatat de umerii mei,iar cand mi-a intalnit privirea a zambit. Zambetul ei...M-a sarutat,apoi si-a infasurat picioarele in jurul taliei mele obligandu-ma sa o ridic si sa o duc asa pana in bucatarie.Am asezat-o pe masa fara sa rup sarutul. Mainile mele ii ridicau usor tricoul pe spate iar buzele noastre se savurau unele pe altele. Nu voiam sa ma opresc, dar aveam nevoie de mancare, atat ea cat si eu. Am oftat adanc,iar ea ghicindu-mi gandurile mi-a raspuns pe un ton jucaus "Mancam dupa...". Pot sa spun ca nici eu nu prea aveam pofta de mancare.Totusi,cum sa ai pofta de mancare cand sti ca persoana care iti bantuie visele chiar si atunci cand nu dormi,fiinta care trezeste in tine atatea sentimente si stari, cea pe care sti ca o iubesti cu disperare, cea pentru care ai renunta la orgoliu,aceiea care iti poate schimba perspectiva despre anumite aspecte ale vietii, este langa tine si va despart doar niste fibre de material?

Respira din ce in ce mai zgomotos lasand sa ii scape cate un geamat subtil,doar ca sa ma innebuneasca, chicotea usor atunci cand atingerile mele ii provocau furnicaturi, se stramba atunci cand vioam sa ma opresc ca sa o admir...era de-a dreptul adorabila, superba...iar in ochii mei era mai mult decat poate sa descrie cuvantul frumoasa. Mereu am vrut sa ii compar dulceata buzelor cu ceva, dar mierea era sarata in comparatie cu ele. Chiar in momentul in care am vrut sa ii dau tricoul jos burtica ei a inceput sa cante. I-am zambit apoi am dat-o jos de pe masa, i-am mai sarutat o data buzele, apoi am luat-o in brate pupand-o pe frunte si i-am zis:

-Hai sa dam mancare muzicienilor.

-Dar... a inceput ea,apoi fiind intrerupta de mine.

-Shh...ieri am luat micul dejun la pranz, iar aseara nu am mai apucat sa mancam nimic.

Si-a dat ochii peste cap, a inceput sa rada apoi a luat doua boluri si cutia cu cereale si s-a indreptata spre iesire etalandu-si formele,dupa care s-a intors pret de cateva clipe cu fata spre mine si mi-a zis "Mancam pe veranda", apoi a scos limba si a iesit . Am luat si eu cestile cu cafea si laptele din frigider si m-am dus pe veranda asezandu-ma la masuta rotunda ce ocupa un colt al acesteia. Am luat o gura de cafea si imi admiram iubita care incepuse sa simta frigul diminetii. A pus cereale si lapte intr-un bol,apoi s-a asezat pe picioarele mele si m-a sarutat.

Am lasat-o pe Amanda sa manance in timp ce eu imi beam cafeaua. Dupa ce a mancat,dandu-mi si mie sa mananc si lasand cateva picaturi de lapte sa imi cada pe piept si sa coboare pana langa materialul camasii, si-a luat ceasca de cafea in mana si s-a ghemuit lasandu-ma sa o tin strans in brate. Am stat asa o vreme dupa care am simtit cum lichidul cald imi lipeste camasa de corp. M-am uitat la ea,iar cand i-am intalnit privirea nu a spus altceva decat "ops".

A inceput sa imi desfaca nasturii si sa imi sarute pielea, muschii incepusera sa mi se incordeze iar placerea atingerii ei ma facea sa gem usor. I-am adus buzele langa ale mele si am sarutat-o tandru. Dupa ce mi-a lasat acces catre limba ei sarutul a inceput sa devina tot mai pasional, mainile mele ii mangaiau pielea fina a coapselor in timp ce ale ei erau bine prinse in parul meu.

Mergi mai departe,fă-o pentru iubire...Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum