Damă de pică

Capitolul 9.

Emma Ross pov.
E ora 5 dimineata i-ar eu nu am somn.Pur si simplu cred ca Mos Ene a uitat sa treaca si pe la mine,dar in schimb au aparut amintirile.Imi amintesc de mama si tata cat de mult petreceam timp impreuna,ma gandesc la asa zisa mea prietena cat de multa incredere aveam in ea,la cat de fericita eram,i-ar acum totul s-a schimbat.Parintii mei au decedat ,prietena mea si-a aratat adevarata fata,i-ar eu am ramas singura in lumea asta rea.Imi amintesc ca atunci ei nu ma batjocoreau,nu ma bateau,i-ar acum nu stiu de ce fac asta.Este adevarat ca m-am transformat intr-o ciudata care nu vorbeste cu nimeni,care sta singura mai tot timpul,dar asta nu le da dreptul de a face asta.Imi amintesc ca parinti mei erau foarte buni prieteni cu ai lui si ca venea foarte des in vizita.Si pe atunci il placeam ,eram doar o fetita care nu stia ce inseamna dragostea ,i-ar intre timp am aflat.Pe atunci nimeni nu se lua de mine,atunci aveam prieteni,aveam parinti ,aveam tot iar acum....acum nu mai am nimic.Timpul s-a scurs atat de repede si nici nu mi-am dat seama cat de bine era atunci.Mie atat de dor de vremurile alea.Pe atunci adoram sa port rochite si zambeam tot timpul.Nu mai stiu ce e aia sa zambesti de mult..Mi s-a luat tot i-ar eu am ramas singura.Tot ce mi-a ramas este casa aceasta in care locuiesc si un card in care parintii meu si-au pus economiile.Nici macar nu imi mai amintesc cand a fost ultima data cand am putut dormii linistita sau cand am zambit.Nici nu mai stiu cand a fost ultima data cand am mancat.Am uitat de mult sentimentul de foame.Nici nu ma gandeam ca voi devenii o depresiva.Atunci aveam vise,aveam un viitor asigurat,i-ar acum totul s-a spulberat.Chiar si inima mea este sparta in mii de bucatele .                           Imi i-au din nou lama.Stiu ca mi-am promis ca nu ma voi taia dar nu pot sa ma mai abtin.Fac niste dungi lungi si privesc sangele cum curge.Niciodata nu ma taiam adanc,dar de ajuns incat sa urlu in interior.De ajuns incat sa imi ramana niste cicatrici frumoase..