Au trecut cateva saptamani de cand nu mi-am mai vazut iubitul si de cand nu i -am mai auzit vocea. Ma simt groaznic. Zilele trec al naibii de greu iar singurele clipe cand nu ma gandesc la el sunt atunci cand dorm. Am ajuns sa imi urasc viata si familia. Izbucnesc in plans cand ma gandesc la clipele petrecute in prezenta lui, la saruturile fierbinti ce nu se mai terminau, la imbratisarile sale calde si la tot ce tine de el.
Am mers de cateva ori la magazin trimisa de mama. Cand auzeam ca ies in sfarsit din casa inima mi se umplea de speranta. Gandul ca l-as putea vedea imi dadea putere si o fericire imensa.
Degeaba imi faceam sperante, niciodata nu l-am zarit. Nici macar vreun prieten de-al lui, nimic. Pe zi ce trece tristetea ma cuprindea din ce in ce mai mult.
***
Azi este o zi ca oricare alta, o zi mizera in care imi traiesc existenta incompleta cu un sentiment ce imi trece dincolo de fiinta. Suferinta mi-a ajuns in fiecare centimetru al corpului si singurul meu antidot este EL.
Am gasit o carte pe raftul bibliotecii din biroul mamei si incep sa o citesc. Sper ca asa sa mai uit de gandurile ce ma chinuie zi de zi si imi rup inima in mii de bucati. Aceleasi ganduri care uneori sint pozitive si ma fac sa cred ca ma va astepta.
-Ma va astepta dar pentru cat timp?
Ma trezesc vorbind. Deodata aud un strigat.
-Maya, dute si ia paine !
E mama. Ma duc si ma imbrac. Nu ma pregatesc cine stie ce. Ma duc pana la magazin doar. Ies pe usa grabita. Iar inima mi-o ia razna si spera sa ma intalnesc cu iubitul meu Matt. Ajung la magazin si iau paine. Cand ies zaresc un grup de baieti . Ma uit mai atent si langa ei il vad pe Matt alaturi de un prieten. Ma vede si el. Brusc privirea i se lumineaza. Ii simt fericirea ce il cuprinde.
Iar inima imi bate din ce in ce mai tare. Singurul cuvant pe care il aud este un "Hei!" din partea prietenului lui Matt. Ne privim reciproc in timp ce ma indrept spre el.
Ma ia in brate si ma tine strans la pieptul lui. Ma saruta indelug iar eu ii raspund la sarut dandui de inteles ca si mie mi-a lipsit extrem de mult.
-Maya ma bucur foarte mult sa te vad. Mi-a fost atat de dor de tine! Nu pot sa mai suport! Te-am cautat ,am incercat sa dau de tine in toate modurile posibile. Am trecut prin fata casei tale, ti-am sunat prietena care nici ea nu stia nimic de tine , am sunat cu privat pe telefonul mamei tale dar...nimic. Sunt 5 saptamani de cand nu stiu nimic de tine ,Maya !
Raman cu capul la pieptul lui incercand sa imi gasesc cuvintele. Cand il aud pe prietenul sau Dean soptind ceva. Fata i se schimba deodata lui Matt care nu stie ce sa zica.
-Ce s-a intamplat? Il intreb.
-Zii Matt! Nu-i ascunde asta fetei! Ii spune Dean lui Matt.
Intru in panica. Ce imi poate ascunde Matt? Ce sa fi facut de nu indrazneste sa-mi spuna? S-o fi intamplat ceva? Toata fericirea se transforma in incertitudine . Raman tacuta la pieptul lui. Incerc sa ma gandesc la toate variantele posibile. Cei doi isi arunca priviri pline de ura. Cred ca Matt nu ar fi vrut sa aflu.
-Deci , imi zice cineva si mie ce se intampla? Matt?
Matt ma priveste trist.
-Adevarul e ca...in timpul in care nu ne-am vazut m-am pierdut cu firea si...si te-am inselat. Dar nu am simtit nimic pt fata respectiva si nici nu simt. Iartama te rog!
Impietresc. Cuvintele mele s-au pierdut pe drum. O multitudine de sentimente navalesc in mine. Trecand de la durere si ura la nepasare si indiferenta. Ochii mi se intuneca dar intr-un final isi recapata culoarea cerului senin si incerc sa leg o propozitie. Nu vreau sa ii reprosez nimic. E barbat il inteleg. Dar nu intr-o relatie la care am pus atata suflet.
-E inregula. Te inteleg.
Atat reusesc sa ii zic.
-Ok dar intelege ca nu a insemnat nimic. Doar o noapte pe care o regret nespus. Si in momentele alea nu gandeam. Nu stiam nimic de tine. Credeam ca nu-ti mai pasa si nu mai vrei sa ai nici o legatura cu mine!
-Nu incerca sa te scuzi. Am inteles, credema! Eu trebuie sa plec. Ma asteapta mama.
-Si cand ne mai vedem? Cum mai vorbim?
-Matt... Daca ma iubesti si mai poti rezista pana la sfarsitul verii sa nu ne vedem atat de des si nici sa vorbim atunci o sa fie bine.
Plec fara sa il mai las sa zica ceva. Drumul imi pare fara sfarsit. Alerg iar lacrimile se scurg pe obrazul fierbinte ca focul de furie. Eu care nici nu m-am gandit la posibilitatea de a fi cu altcineva iar el a aruncat totul la gunoi intr-o secunda. Am sperat tot timpul ca ma asteapta si ca ma iubeste. Si el mi-a dovedit contrariul.
Ajung acasa si imi ascund lacrimile. Chiar nu am chef sa ma intrebe de ce plang sau ce am patit. Nu am chef sa dau explicatii. Tot ce imi doresc in momentul asta e sa ajung in camera mea , sa sting lumina si sa plang cu capul in plapuma pana adorm.
Simt nevoia sa ma descarc cuiva. Am nevoie de sfaturi in legatura cu asta. Nu am nici o idee ce sa fac mai departe.
La cat il iubesc as trece peste asta fara sa clipesc dar stiu ca se va repeta daca reactionez acum. Si nu vreau sa ies cu inima sfasiata din relatia asta.
O sa trec peste pentru ca nu pot trai fara el. O sa fac tot posibilul sa il vad in ciuda deciziei maicamii. Nu conteaza ca o sa primesc pedepse. Din momentul asta sunt in stare de orice pentru a-mi salva relatia.
Astept parerile voastre! Imi pare rau de intarziere! Incerc sa postez cat de repede pot. Scuzati greselile, nu este editat. Va pup! :* :* :*
