Dupa dusul fierbinte de mai devreme si rutina de dimineata, imi aleg niste haine din geamantan si sunt gata sa plec.
O bluza neagra din dantela si blugii mei albastri preferati. Ma uit in oglinda, si multumita de cum arat expir zgomotos. Imi prind parul intr-o coada de cal si imi dau cu putin rimel si luciu de buze destul de discret.
Uit cu totul de Tony care inca doarme. Ma apropii de pat cu gandul de al trezi pentru a-mi da actele . E partea lui de intelegere si nu cred ca a uitat.
Ii pun mana pe piept si il zgudui usor , strigand-ul.
-Tony!... heeii! Trezirea! Trebuie sa plec!
-Mhmmm... ce? Spune incet si somnoros.
-Actele! Ai uitat?
-Ăăă... nu.
-Ok, hai ca ma grabesc.
Astept sa se imbrace, lucru foarte plictisitor pentru ca se misca ca un melc. Iau telefonul din geanta sa ma uit la ceas. Am 2 mesaje
Primul mesaj: de la Matt
"Hei, iubita. Sunama cand poti te rog. Sunt foarte ingrijorat ca nu-mi raspunzi la telefon. Te iubesc enorm."
Uf! Daca ar sti ce am facut in seara asta nu m-ar ierta niciodata. Nici eu nu m-as ierta in locul lui. Sunt o fraiera! Ma alin totusi cu faptul ca am facut-o pentru binele nostru. Ma amagesc singura.
Al doilea mesaj : mama
"Maya! Astazi vin la scoala! Sa vezi tu ce o sa patesti cand te prind! O sa-ti doresti sa nu te fi nascut! "
In momentul asta chiar imi doresc sa nu ma fi nascut. Chiar ma simt depasita. Sunt intr-o situatie careia nu ii pot face fata. Singura scapare e sa fug. Sa fug cat mai departe de infernul asta. Sa fug de problemele ce-mi inunda viata.
-Hei! Mai esti pe planeta asta?
Tresar si imi indrept privirea catre Tony care ma priveste perplex. Ori sunt eu ciudata ori el s-a trezit prea devreme.
Isi ia geanta care zacea aruncata pe podea cu o miscare fina, o aseaza pe pat apoi o deschide si incepe sa caute in ea. Il privesc curioasa. Scoate un dosar alb pe care e scris mare Maya Apfel. Mi-l inmana si ma indeamna sa il deschid.
Il privesc confuza apoi deschid dosarul cu pricina. Un zambet larg mi se formeaza pe fata cand vad ce contine acesta. Toate actele de care am nevoie si biletul de avion cerut sunt aici.
In momentul de fata imi vine sa sar in bratele lui Tony de fericire, dar ma abtin , si ma rezum doar la ai zambi sincer.
-Multumesc mult, ii spun aproape soptit, fiind coplesita de bucuria ce imi invadeaza corpul.
-De ce imi multumesti? Asta e partea mea din intelegere. Sunt un om de onoare in ciuda zvonurilor.
Linistea se instaleaza pret de cateva minute. O liniste stanjenitoare, care este sparta imediat de mine. Ma alarmez cand vad la ce ora am avionul.
- 10 : 30? Doamne , mai am o ora la dispozitie sa ajung la aeroport! Ar trebui sa ma grabesc daca nu vreau sa esuez in incercarea mea de a-mi schimba viata.
Imi strang toate hainele aruncate de pe jos si le inghesui in geamantan. Nu uit nici de dosarul alb care valoreaza cat viata mea.
-Soferul meu te asteapta afara! Asta in caz ca nu vrei sa intarzii.
-O sa acept oferta! Multumesc mult. Strig alergand spre iesire cu geamantanul in mana.
Ajung la masina. Nu ii dau prea multa importanta batranului de la volan ce ma priveste curios. Ma asez in spate si ii zic sa se grabeasca spre aeroport.
Telefonul incepe sa-mi sune. E mama. Nu ii raspund si dau telefonul pe mod silentios.
Intr-un sfarsit urc in avion si decolam.
***
Zborul a durat cateva ore bune, timp in care m-am plictisit de moarte. Eram foarte entuziasmata dar cu totul constienta ca trebuie sa o iau de la zero cu noua mea viata.
Pe noile actele ce mi le daduse Tony eram Maya Anderson, de 20 de ani si domiciliu in New York.
Nu aratam eu de douazeci de ani dar asta nu conteaza. Conteaza doar faptul ca sunt o persoana noua, sunt pe cont propriu iar singurul lucru care imi aminteste de Munchen este Matt.
Nu cred ca ma va ierta vreodata ca l-am parasit dar o sa ma intorc dupa el cand o sa fiu pregatita. Nu am incetat niciodata sa il iubesc in ciuda greselii pe care am facuto cu Tony. El va fi mereu singura mea alinare, lumina mea.
Deci? Ce parere aveti?
-Este corect ce a facut Maya?
Astept comentarii. Va pup ! :*
