În Compania Morților // L.Tomlinson

Capitolul 25

-Îmi pare rău. Era foarte tânăra. Domnişoara Horan a decedat, spune doctorul iar eu simt cum îmi cade cerul în cap.

...

Când Niall l-a auzit pe doctor spunând asta s-a aruncat în brațele lui Harry şi a început să plângă. Rămăsese singur. Părinții lui au murit, acum şi a doua lui soră a murit.

Am ieşit din spital să iau o gură de aer. Nu-mi puteam stăpâni lacrimile aşa că le-a dat voie să iasă.

Am cerut doctorului permisiunea să o mai vedem eu şi cu Niall încă o dată, până să o deconecteze de la aparate.
După ce am primit permisiunea am intrat cu Niall. Era acolo, întinsă pe pat, aparatul nu arăta nicio bătaie a inimii, era palidă şi eu voiam să lovesc ceva acum dar nu puteam.

Niall s-a pus lângă ea şi a început să plăngă, după l-am rugat să mă lase puțin singur cu ea.

-Iubito, de ce mi-ai făcut asta? De ce mă laşi singur pe lume? Tu ştii că eu nu pot trăi fără tine. Ştiu că mă auzi. Nu ți-am spus îninte cât de mult te iubesc! Mai ştii când am vrut să mă sinucid? Mi-ai spus că moartea nu este o soluție, că nu poți trăi fără mine. Acum este invers. Nu trebuie să mori! Luptă te rog, am început eu să "vorbesc cu ea" aşteptând un semn ceva că se va trezi dar nimic. Când m-am ridicat aparatul a început să facă zgomot şi apăreau bătăile inimii pe acel ecran. Era o minune! Am alergat după doctor.

*Megan's POV*

Totul era diferit pe lumea asta. Îi puteam vedea pe toți în salonul de aşteptare. Îmi era atât de greu să îl privesc pe Niall cum varsă toate acele lacrimi, pe toți prietenii mei cum suferă, dar cel mai greu îmi era să-l văd pe Louis cum plânge şi loveşte tot ce-i stă în cale.

Aş vrea să mă întorc, nu-i pot lăsa singuri. Dar nu ştiu cum, nu am puterea necesară.

Louis şi Niall au intrat la mine în cameră. În tot acest timp încercam să-mi găsesc puterea să mă întorc şi nu puteam. L-am dezamăgit pe Niall cu moartea mea.

Louis a început să-mi vorbască, iar cuvintele rostite de el au fost ca o frânghie care mă va scoate de aici. Şi după m-am trezit în corpul meu,cu doctorii lângă pat.
-Niciodată nu s-a mai întâmplat una ca asta! Spune doctorul uitându-se la mine, iar eu am adormit.

*Louis's POV*

Am ieşit din salonul ei țipând prin tot spitalul "S-A TREZIIIIT, DOCTOR, DOCTOR! S-A TREZIT!". Niall a sărit de pe scaun la auzul acestor cuvinte.

***

*Peste trei săptămâni*
*Megan's POV*

Ziua nunții lui Liam şi Selena a venit. Mi-am luat o rochie de culoare albastră scurtă pănă la genunchi. Părul îl aveam în coc şi nişte sandale albe cu toc în picioare. I-am luat pe Louis şi Niall si ne-am îndreptat spre biserică.

Slujba a fost plictisitoare, dar după am mers la localul unde avea loc petrecerea.

Au fost diverse persoane acolo, noi, rudele îndepărtate ale Selenei, părinții lui Liam care au venit din California, sora lui Liam, şi alte cunoştințe ale Selenei.

-Îmi acorzi acest dans? Mă întreabă Louis.
-Ce faci? Ştii că nu ştiu să dansez, îi spun eu în şoaptă.
-Te rog frumos!
-Dacă mă fac de râs e doar vina ta! Cedez eu şi mă ridic.

După ce am dansat se apleacă în fața mea şi scoate o cutie de la spate.
-Megan Beatrice Horan, vrei să mă faci cel mai fericit om din lume şi să devi soția mea? Îmi spune el, iar acum toate privirile sunt pe noi.
-Aş fi cea mai fericită. Da, da Louis. Mă mărit cu tine! Îi spun eu după care lumina se stinge şi începe un show de lumini.
-Voi ştiați despre asta? Îmi întreb prietenii.
-Normal, chicoteşte Marcus.

Hei, cum vi s-a părut capitolul ăsta? Mie sincer mi s-a părut plictisitor ..