În Compania Morților // L.Tomlinson

Capitolul 20

Când am vrut să îl deschid, am auzit o maşina venind spre parcarea din fața casei a lui Louis aşa că am băgat repede plicul în buzunar şi m-am dus la geam. Din maşină a coborât Louis, iar la volan era o fată. Stai ce?... Louis a fost cu o fată întreaga zi şi nu mi-a răspuns la mesaje?

*Louis's POV*

Maşina mea a rămas la şcoală aşa că tot Katherine trebuie să ne ducă şi până acasă.

Ajuns în fața casei am observat că era o lumină slabă în sufragerie, probabil făcută de televizor. Sper că nu am lăsat televizorul aprins.

Când am intrat pe uşă am văzut-o pe Megan stând supărată lângă perete vărsând câteva lacrimi.

-Cum ai putut să-mi faci una ca asta Louis? Cu ce am greşit? Nu sunt destul de bună pentru tine nu? Spune ea plângând iar când am vrut să mă apropi de ea s-a întors cu spatele.
-Ce? Ce tot spui acolo? La ce te referi?spun destul de confuz deoarece nu înțeleg la ce se referă.
-Nu face pe prostul Louis, tocmai ai coborât de la o fată din maşină la ora asta şi toată ziua nu mi-ai răspuns la telefon, spune ea supărată.
-Te referi la Katherine? O, nu, iubito nu te-aş înşela niciodată, cum poți crede aşa ceva, ea....
-Nu mă mai minți Louis, şi nu-mi mai spune "iubito", spune ea întrerupându-mă după care a părăsit casa.

Deci mi-a dat papucii? Nu se poate, asta nu e adevărat, nu poate fi adevărat. EU NU AM ÎNŞELAT-O. TE IUBESC MEGAN! Încep eu să țip prin casă spărgând tot ce găsesc. Nu o pot lăsa aşa,trebuie să merg după ea. Nu am înşelat-o. O iubesc.

*Marcus's POV*

Am ajuns în fața blocului în care stau eu, Katherine parcând maşina.

-Îți mulțumesc că m-ai adus până aici, nu trebuia, îi spun eu, sărutându-i mâna.
-Pentru nimic, spune ea roşind. Cred că mă îndrăgostesc de ea...
-Şi tu...unde stai? Stai departe de aici? O întreb eu puțin ruşinat. Nu ştiu de ce i-am pus o astfel de întrebare.
-Păi, eu... eu nu stau undeva. De obicei rămân noaptea să dorm în depozitul Marelui G, spune ea privind spre mâinile ei. Am prins-o de o mână şi i-am spus :
-Poți rămâne la mine.
-Nu vreau să te deranjez pe tine sau pe ai tăi...spune ea ruşinată.
-Ai mei nu stau în Londra, mi-au luat mie un apartament să stau aici în timpul şcolii, stau singur, îi explic după care nu am lăsat-o să mă refuze, aşa ca ne-am dus sus.
I-am arătat unde este sufrageria, bucătăria, debaraua, baia, şi camera mea. Aveam un apartament micuț şi trebuia să doarmă în sufragerie.

După o oră mi-am făcut curaj să-i spun ce simt pentru ea.

-Katherine, trebuie să-ți spun ceva.
-Ce? Spune ea făcând ochii mari.
-Te...plac..
Se uita cu ochii mari la mine făcându-se roşie.
-Eu, adica...şi eu te plac...spune ea uitându-se în jos.
Când să o sărut s-a ferit.
-Ce s-a întâmplat? O întreb confuz şi ruşinat.
-Eu ..nu am mai avut un iubit până acum... nu aveam timp şi nici nu mă lăsa Marele G..spune ea de data asta privindu-mă în ochi.
-Nu este nimic, îi spun eu sărutând-o.
Şi ca să stii, nu trebuie să dormi în sufragerie, de aia am pat dublu.

*Megan's POV*

Nu pot să cred că m-a inşelat. Nu o să trec niciodata peste asta.

M-am dus acasă şi mi-am luat drogurile din sertar şi m-am dus in cimitir. Am de gând să o readuc pe vechea Megan, cea care eram înainte de Louis.

Ajunsă in cimitir m-am aşezat pe piatra rece a mormântului părinților mei.
-Hei mami. Îmi e dor de tine. Şi de tine tati, dar asta va fi o discuție între mamă şi fică. Nu ştiu ce să fac, mă simt rănită, m-a înşelat , şi mi-a spus că mă iubeşte sincer şi că nu mă va răni, as vrea să fii aici să-mi dai un sfat, să mă ajuți să trec peste asta, spun eu cu capul rezemat pe piatră.

Mi-am şters lacrimile şi am scos drogurile din buzunar. Până să apuc să fac ceva s-au auzit nişte paşi...

___