Sunt aici pentru un motiv

Episodul 1

Sang Min deschise furios poarta casei unde își petrecuse copilăria până nu cu mult timp în urmă. Până când decisese să plece împreună cu sora lui. Sub pretextul că își doreau să studieze la un liceu din Seul. Iar acum, se întorcea, deși își jurase că nu va mai călca aici. În orașul lui natal. Dar, se înșelase amarnic când își subestimase părinții, mai ales mama. Fusese un naiv să creadă că, odată cu plecare lui, aceștia îl vor scuti de criticile lor. Că îl vor lăsa, într-un final, să trăiască bazându-se pe propriile decizii.Ca orice părinți normali care știu că există un moment în care copilul lor devine adult capabil să ia decizii și să își asume responsabilități. Dar nu putea spune asta și în dreptul lor.

Oare cât timp îi va mai trebui să realizeze că ceea ce își dorea el nu era ceea ce părinții lui doreau? Încă de la o vârstă fragedă le-au arătat, lui și surorii lui, cât sunt de posesivi și stricți, gândindu-se doar la imaginea lor față de vecini și rude, fără să le pese prea mult de sentimentele, dorințele sau alegerile copiilor lor. Sub pretextul că făceau parte dintr-o clasă socială respectată, fiind amândoi medici, le cereau copiilor să se comporte ca atare. Situația școlară și comportamentul lor trebuia să fie impecabil.

Sang Min nu se obosi să se descalțe, intrând zgomotos în holul casei. Nu bătuse atâta drum de la Seul până aici, în Hwaseong, pentru a-și saluta părinții. Nu se obosea să afișeze ceva ce nu simțea. Venise să-și recupereze copilul.

Mama lui, doamna Hye Jung, își făcu apariția dintr-o cameră alăturată. Ca de obicei, o doamnă prezentabilă, cu o privire pătrunzătoare, demnă de meseria pe care o avea. Deși era psiholog, era cel mai rău dintre aceștia. Poate că reușise să fie recunoscută ca un medic bun, dar atitudinea față de proprii copii lăsa de dorit. Voia să controleze totul. Și începuse cu viața fiului ei.

Afișând un zâmbet în colțul gurii, își întâmpină fiul furios.

- Ah, Sang Min, ai venit? Te...

- Ai vreun pic de conștiință? îi tăie vorba acesta.

- Sang Min, cum...? răspunse ea, șocată de atitudinea lui.

- Te întrebi cum am curajul să îți spun așa ceva? De ce nu aș putea face asta, mamă? continuă el, accentuând intenționat și într-un mod răutăcios ultimul cuvânt.

Femeia îl privea stupefiată. Deși, nu ar fi trebuit. Băiatul, nervos, continuă.

- Cine te-a însărcinat să vii să îmi iei copilul de la grădiniță? Cu ce drept?

- Sunt bunica ei, Sang Min!Voiam doar să petrec puțin timp cu ea.

- Bunica ei? râse el, batjocoritor. De când ești bunica ei? Nici nu îți cunoaște fața și tu ești bunica ei?

- Ce contează dacă îmi cunoaște fața sau nu? Tot bunica ei voi rămâne. Indiferent dacă asta îți convine sau nu.

- Mamă, oftă el, ce mai pui la cale de data asta? Când s-a născut Yoon Hee nici nu te-ai obosit să o vizitezi la spital, apoi timp de patru ani nici nu ai vrut să auzi de ea, iar acum îți dorești să devii o bunică model, ce își dorește să petreacă timp cu nepoata ei? Nu crezi că e cam evident faptul că ai un scop ascuns?

- Ce vrei să insinuezi, Sang Min?

- Ce insinuez, ce insinuez! Mamă, nu te mai comporta ca și cum sunt un naiv. Străbați 43 de kilometrii doar să faci pe bunica model? Oh, râse el, scutește-mă. Știu ce ai de gând. Nu o să îți fac jocul. Nu o vei folosi pe copila mea ca să mă șantajezi. Acum, adu-o aici.