Sunt aici pentru un motiv

Capitolul 3

An Na se trezi cu o puternică durere de cap. Își puse mâna la ochi pentru a se feri de razele soarelui de dimineață, ce-i străbătea fereastra cu îndrăzneală și încăpățanare. Căută din priviri ceasul de pe dulăpiorul de lângă pat. Unde dispăruse? Ah, din nou adormise cu capul pe birou, printre documentele și dosarele cazului de care se ocupa, cu laptopul în față, care afișa Inbox-ul de la Gmail. Privi ceasul din bara de jos a ecranului. 7:36. Cu chiu cu vai, își târșâi picioarele până la baie. Privindu-și fața în oglindă se sperie. Ce făcuse de reușise să arate în felul ăsta? Cearcănele care îi umbreau ochii îi atârnau de parcă făcuse babysitting o viață întreagă. Părul îi stătea răvășit în toate direcțiile și când încerca să-l prindă, nu reusea cu niciun chip. Enervată, intră și facu un duș rapid. Se îmbrăcă și înfulecă ceva în grabă. În timp ce trăgea ușa după ea, telefonul îi vibră în buzunar. Sang Min.

- Da, Sang Min!

- Hei! Ce faci azi?

- Lucrez.

- Nu știu de ce te-am mai întrebat. Crezi că ai putea să-ți faci puțin timp să o iei diseară pe Yoon Hee de la grădiniță? Când pleci spre casă.

- Din nou lucrezi peste program?

- Cine s-a găsit să-mi vorbească despre „lucrat peste program", râse el în telefon. Se pare că da. Prea multe livrări zilele astea.

- Deci, va trebui să stau cu ea în această seară. Ok. Nicio problemă.

- Ai grijă de tine și de Yoon Hee a mea. Nu cumva să o iei cu tine pe la cine știe ce scenă a crimei, ok?

- Chiar asta am să fac. Merci de idee. Pa-pa.

- Hei! An Na!

Dar...An Na închisese telefonul.

An Na intră în mașină și trânti ușa mai puternic decât de obicei. Fratele ei poate că nu voia să recunoască că îi e greu, dar acțiunile lui îl dădeau de gol. Oare ar trebui să se mute la el pentru a-i mai prelua câteva din treburi? Dar cum ar putea să facă ea asta, când trebuia să piardă nopți veghind asupra unei case sau urmărind criminali în serie, oameni nebuni și hoți profesioniști?

Clătină din cap. De ce se gândea la asemenea tâmpenii? Sang Min o fi el bărbat, dar la capitolul copii se descurca mai bine ca ea.

Își auzi numele strigat de cum păși în secție.

- An Na, An Na! În sfârșit avem ceva vești bune la ancheta fetiței dispărute! Trebuie neeapărat să vezi ceva.

Cel care o striga era colegul ei de echipă, Hae Chul, cu câțiva ani mai mic decât ea, care se îndrepta, alergând, către ea și flutura în mână niște hârtii.

- 'Neața, Hubae (apelativ amical folosit pentru persoanele mai mici în grad ca tine). Care e noutatea?

- Noona (apelativ amical folosit de băieți pentru fetele mai mari), am primit pe e-mail un mesaj ciudat.

- Serios? Ce mesaj ciudat? deveni ea, brusc, interesată.

- Din câte am observat până acum este în chineză. Nu știu ce să cred.

- Cum adică nu știi ce să crezi?

- Cred că ne-ar putea ajuta la găsirea unei noi piste în ancheta dispariției fetiței de 4 ani. Dar de la cine? Nici măcar nu știm ce zice.