Sunt aici pentru un motiv

Capitolul 11

An Na parcă în fața casei unde locuia. Fusese o perioadă în care se gândise că ar fi mai bine dacă ar sta într-un apartament în centru, dar, treburile și urmărirea criminalilor îi răpeau tot timpul liber. Mașina lui Hae Chul nu se vedea nicăieri. Se părea că venise pe jos, ca să se asigure că nu e urmărit de nimeni. Îl învățase bine.

Ușa se deschise cu un clic metalic. Aprinse becul și îl strigă pe Hae Chul care se ivi din biroul ei.

- În sfârșit, ai ajuns. Te aștept de ceva timp.

- Scuze, a trebuit să mă asigur că ies toate starurile alea în siguranță. E așa oribilă munca asta, zise ea, descălțându-se și întinzându-se pe canapea.

- Noona, se simte lipsa ta. Nimeni nu mai are chef de muncă. Toți stau și pierd vremea. A trecut ceva timp, iar noi stăm pe loc, iar tipul cine știe ce altă răpire sau crimă își planifică.

- Ok, să revenim. Până aflu motivul pentru care am fost scoasă din investigație o să mă ocup de la depărtare. Asta daca tu continui să mă informezi despre noutăți.

- Trebuie să-ți zic ceva.

- Sper că nu ai dat-o-n bară pe undeva.

- Nu, doar că nici eu nici ceilalți nu sunt mulțumiti de noul membru pe care l-a pus comisarul. Pare tâmpit.

- Cine? Comisarul sau noul detectiv?

- Detectivul.

- Și comisarul.

- Cum spui.

- Deci? Amprentele?

- Păi, amprentele au ieșit, dar astea sunt fără folos. Am uitat să menționez. Chiar înainte să plec, ca să vin la tine, a venit și analiza mail-ului. L-au descifrat ca fiind o adresă. Uite.

Hae Chul îi întinse un bilețel pe care scria adresa ce o notase în grabă de pe foile primite.

Mesaj inițial : 04 班加罗尔东洲250425 广东

Mesaj descifrat: 04 Remin Lu, DongZhou

250425 Guangdong

- China., zise An Na mai mult ca pentru sine.

- Vrei să spui că ar trebui să mergem până acolo ca să vedem ce legătură are?

- Cam așa ceva. Adică, de ce ne-ar fi trimis dacă tipul nu avea ceva de arătat.

- Poate că vrea să ne îndepărteze ca să poată să-și facă de cap aici.

- Păi și care ar fi soluția?

- Cred că tocmai am o idee genială.

- Care?

- Am o prietenă care lucrează în China, ca detectiv. Aș putea să iau legătura cu ea. Chiar acum o sun.

An Na se îndepărtă și apelă. În acest timp, Hae Chul verifică încă o dată informațiile aduse.

După 10 minute, An Na reveni. Fața ei îi trădă îngrijorarea.

- Deci?

- Nu e în China. E plecată pentru o investigație tocmai în Vietnam. Va trebui să facem cumva. După cum ai spus și tu ăsta sigur e un indiciu. Dacă am lăsa la o parte un indiciu doar pentru că ne e teamă de ce ar putea face criminalul în lipsa noastră, ar putea să lungească investigația. O să plec eu. Și asta cât mai repede. O să caut cel mai rapid zbor cu destinația China.

- Așa repede, Noona?

- Hae Chul, e o investigație. O urmărire. Cu cât zilele se adună, cu atât scade posibilitatea ca fetița răpită să fie în viață.

- Dar...

- Nu există loc de un „dar" acum, Hae Chul.

- Mi-era teamă că te-ai schimbat, An Na. Dar ești mai înfricoșătoare. Ai grijă de tine în China, zise el, în timp ce își lua rucsacul să plece.

An Na nu răspunse. Accesă Google Maps și introduse locația. Va avea ceva de mers. Speră ca în două zile să fie înapoi. Cu cazul rezolvat dacă se putea. Își deschise agenda și verifică tot ceea ce îi dăduse comisarul de făcut ca să vadă când putea lua avionul către China. Peste patru zile era liberă. Se ridică să-și facă micul bagaj care o va însoți pe toată durata călătoriei.

...................................................

Când veni ziua în care trebuia să plece în China se trezi cu gândul în minte. Jung Su. Trebuia să-i dea un răspuns. Ce răspuns? Doar nu putea să dea un răspuns pozitiv la așa o cerere ciudată. Dar, oare ce se va întâmpla dacă ea îi va trimite ca scuză faptul că nu poate să ajungă din cauză că părăsește țara cu treburi urgente la prânz? Se ridică, cu forțe noi. Asta avea să faca. Dacă tipul credea că o va juca pe degete, s-a înșelat. El avea să fie cel jucat.

Căută pe internet detaliile de contact ale companiei Futuremotion și îi scrise „răspunsul ei".

.....................................................

Jung Su se lăsă pe spate, râzând puternic. Deci așa stăteau treburile? Chiar era atât de prostuță să creadă că a scăpat doar cu un mail? Citi încă o dată mesajul.

„Domnule președinte Bong Jung Su,

Cu regret vă aduc la cunoștință faptul că, datorită unor treburi urgente, va trebui să părăsesc țara, îndreptându-mă spre China, azi, în jurul orei 16, ceea ce face imposibilă întrevederea pentru a vă da răspunsul. Îmi pare rău. Nădăjduiesc că veți avea bunavoința să mă treceți cu vederea și să nu-l sunați încă pe avocatul dvs.

Vă mulțumesc.

Semnat, Kang An Na."

După ce că nu avea să vină, mai era și ironică. Aceasă An Na era de groază. O idee încolți în mintea lui de amator al aventurii. Îl sună pe Ma Roo.

- Ma Roo, cumpără bilet la zborul către China de la ora 16. Îmi iau concediu.