Sunt aici pentru un motiv

Capitolul 15

Jung Su mulțumi bărbatului și după ce îi oferi banii pentru ajutorul oferit, se apropie de An Na care îl așteptase deoparte.

- Acum? întrebă ea, când el se apropiase suficient de mult.

- Acum ce?

- Păi ... „care este motivul pentru care ai venit până la periferie să mă iei? Doar pentru a mă lăsa singură în mijlocul orașului pe care nu îl cunosc" ar fi vrut ea să spună. Dar nu zise nimic și doar se mulțumi să îl privească. Chiar părea a nu avea nicio idee.

- ?

Jung Su știa care este motivul nedumeririi ei. Știa că este destul de orgolioasă încât să nu întrebe ea prima de rezervarea pentru un hotel. Dar, cu toate acestea, voia să audă din gura ei. Dacă nu ...

- Nimic. Atunci, eu o să merg în acea direcție, răspunse ea, brusc.

- Bine, zise el, hotărât să îi joace un joc. Atunci eu merg în cealaltă direcție.

- Ok, zise ea și plecă.

„De ce am crezut că ar fi gentleman? Chiar mi-am permis să îmi imaginez că ..." se certă ea în sine. Își permisese pentru o secundă să viseze că genul de băieți grijulii chiar există. Aceia care nu te lasă singură, care îți deschid ușa înainte să ieși, care te lasă să cobori prima sau care chiar vin după tine până la periferie doar ca să se asigure că ești în siguranță. Dar, Jung Su ...

- Chiar ar crezut că te voi lăsa singură? rosti Jung Su, apărând lângă ea, din senin și făcând-o să tresară.

- Jung Su!

- Oh, e o îmbunătățire a limbajului tău. Nu mai sunt "președinte Jung Su"!

- Cum? Ce? De ce?

- Înainte să îți răspund la toate întrebările, hai să ne grăbim!

- Unde?

- Am făcut o rezervare la un hotel pentru noaptea asta. Și, zise el uitându-se la ceas, este destul de târziu.

- Hotel? zise ea, încrucișându-și brațele și privindu-l suspicios.

- La ce te gândești? întrebă el, amuzat. Am rezervat camere separate, continuă, râzând.

Ea, rușinată, se uită în altă parte. Jung Su o mai privi o dată, dădu din cap, amuzat, apoi se îndreptă înspre hotel. Când plecase din Coreea, acum câteva ore în urmă, nu bănuise nicio clipă că va avea parte de atât de multă aventură într-un timp atât de scurt. Motivul care îl determinase să plece de la muncă, să vină în China și chiar toate deciziile luate până acum... nu avea explicație pentru nimic. Fusese întotdeauna un tip rațional și nu își lăsase sentimentele sau emoțiile să vorbească prea mult. Dar azi, de fapt, de când An Na îi apăruse prima oară în față, sfidându-l, totul se schimbase.

Ușile hotelului se deschiseră când ei ajunseră, iar Jung Su salută recepționierul cu o ușoară mișcare a capului, apoi își continuă drumul către lift.

- Camera 213, îi zise el, aruncându-i cardul pentru deschiderea ușii. Eu sunt la 214. Doar pentru urgențe.

- Sigur, pufni ea, aducându-și aminte de ultima dată când el spusese „Doar pentru urgențe." și apăsă clanța.

- Ăăă, An Na?

- Da?

- Nu te-am covins în această seara?

- Să mă convingi?

- Că propunerea mea e mai bună decât un proces.

- Cred că aș vrea un motiv mai clar pentru care m-ai ales pe mine dintre toate fetele pe care le cunoști și care își doresc să fie văzute cu tine.

- Pentru că tu nu vrei să fii văzută cu mine. Ăsta e motivul meu.

An Na îl privi, oarecum șocată.

- Nu îți cer nimic, doar să apari cu mine, uneori, la evenimente.

- Atât? Nimic mai mult?

- Da.

- Atunci... cred că aș putea face o încercare, zise ea, și dispăru în cameră.

Intrând în cameră, își aruncă ghiozdanul lângă pat, întrebându-se dacă mai poate gândi rațional. El nu părea a avea alte gânduri, iar în seara asta fusese sincer. Poate că merita o șansă. Fusese greșeala ei să apară în locul lui Soo Jin la întâlnirea aranjată și se simțea oarecum responsabilă și datoare să accepte această ofertă, mai ales că el o lăsase să scape ușor.

Simțea nevoia de un duș revigorant după o zi plină, așa că își scoase trusa de cosmetice și intră în baie. Cu gândul la relaxarea bine meritată pe care o va primi, lăsă apa să curgă. Imediat în secunda următoare, o apă rece o făcu să scoată un țipăt scurt și lăsă să îi scape printre dinți un „Jung Su" pe un ton înfricoșător.