Ride,love & Kill.

7.Plecarea verişorilor

...asta nu poate fi adevărat,nu,nu poate...sigur Matteo îşi bate iar joc de mine...nu,nu e adevărat. Nu e posibil ca eu să am cancer,şi,mai ales,să fie prea târziu pentru a face ceva...

Deschid ochii şi mă uit la Matteo,îndurerată,îl apuc de mână :
-Matteo...spun cu vocea tremurândă.
El işi ridică privirea,uitându-se la mine cu un rânjet malefic pe față. Mă sperii şi mă dau înapoi,iar el începe să râdă silențios:
-Cum a fost?Am jucat bine?Mă pricep şi eu? Ar fi trebuit să îți vezi fața,erai gen 'cee?nu e posibil asa cevaa!nu vreau sa mor' . zice el râzând în continuare.
     Simt cum mă înfurii şi nu sunt sigură pe ce am pus mâna şi am aruncat în fața lui,spărgându-i nasul.
-Tu eşti dobitoc?Cum să mă păcăleşti cu aşa ceva?Idiotule! încep să țip la el,iar el începe să țipe de durere.
-Ahhh,mi-ai spart nasul,nebuno!
      Fetele s-au trezit din cauza gălăgiei şi au aprins becul,sărind pe mine când m-au văzut trează,stând în fund:
Kim&Moniq:-Blairr!!Te-ai trezit! Ce binee! Ne-ai speriat rău,fato! m-au îmbrățişat strâns amândouă,şi urmează a doua tură:
Cami&Des:-Heii,ți-ai revenit! Ți-a luat cam mult,băi!Ne-ai speriat pe toți,mai ales că nu te mai trezeai odată!
Îmi şterg lacrimile şi le trag pe toate în brațele mele:
-Şi mie mi-a fost dor de voi,nebunelor!
Se blochează toate şi mă întreabă în acelaşi timp:
-Blair,de ce plângi?
Blair:-Ratatul ăsta,aici de față,mi-a zis că am leşinat din cauză că am cancer,sunt în ultima fază şi că nu mai am mult de trăit. spun nervoasă şi arăt spre Matteo.
     Toate 4 au sărit cu gura pe el,iar el le privea speriat pe toate,fiind încolțit ;dar tot eu le-am calmat şi le-am zis să îl lase în pace,oricât de prost ar fi,e tot fratele meu...
-Când te-ai trezit?mă întreabă Kim,încercând să se calmeze.
-Acum jumătate de oră,cred.
Moniq:-De ce nu ne-ai sculat şi pe noi?
-Păi sigur erați obosite şi oricum,dormeați. De la cine sunt toate florile astea?
Destiny:-Au trecut băieții pe aici,trandafirii sunt de la James.
Blair:-Ce trandafiri?întreb confuză,uitându-mă în jur.
Cami se duce după patul fetelor şi ridică o vază cu un buchet imens de trandafiri albi,cu un "B' în mijloc,din trandafiri roz-pal.
Blair:-Oh,Doamne,e superb.
Matteo:-Ăla de la mine e mai frumos! zice ofticat.
Blair:-Ce mi-ai luat? întreb curioasă.
El se ridică de pe scaun şi scoate de după noptieră un buchet la fel de mare ca celălalt,tot de trandafiri,dar negrii. Mai,mai să leşin când l-am văzut.
Blair:-Oh,Doamne,e absolut genial! Eşti iertat de toate păcatele pentru buchetul ăsta!îi zic amuzată şi mă întind să îl iau în brațe,făcându-le pe fete să râdă.
-Mai stăm mult pe aici? întreb eu plictisită.
Matteo:-Mă duc după doctor.
Kim:-Hai,fugi.îl îndeamnă amenințătoare blonda.

În câteva minute a apărut şi Matteo cu doamna doctor,m-a examinat,dar mi-a lăsat branula şi mi-a dat voie să plec.
-Dar de ce am leşinat,doamnă doctor?
D.d.:-Ai lipsă de calciu. Nu ai mâncat bine,probabil,şi împreună cu stresul şi grijile,au dus la o cădere de calciu .
Blair:-Am înțeles,mulțumesc. Branula pentru ce e?
D.d.:-Ți-am injectat proteine ,branula vi mâine şi o scoatem,ok? Să mănânci bine,de acum în colo,şi să nu te mai stresezi,viața e frumoasă,domnişoară Mayers,trăieşte-o din plin.
Blair:-Mulțumesc,voi ține cont.
Ne zâmbim,îmi dă fişa de externare şi pleacă din cameră.
      Matteo s-a apucat de căratul florilor la maşină,iar eu am intrat în baie să mă schimb .
Când am ieşit,toate buchetele erau deja cărate,şi nu mai rămăseseră în cameră decât Kim şi Moniq.
Blair:-Sunt gata,mergem?
Moniq:-Da,iubito,hai,te ajutăm noi.
Eram încă amorțită de la atâta stat jos,dar reuşeam să merg ,cu fetele mele într-o parte şi alta,ținându-mă să nu cad.
Ajungem în parcare,şi mă ia Matteo pe sus,ca pe o mireasă. Ne luăm la revedere toți 4 şi înainte ca Matteo să mă pună pe scaunul din față al maşinii,strig după fete:
-Vă aştept mâine să bem cafeaua,şi aşa la şcoală nu cred că mergem.zic şi încep să râd.
-Venim,venim. Îmi răspunde Moniq zâmbind.
     Matteo mă bagă în maşină,fetele erau deja pe bancheta din spate,printre buchetele de flori; dau drumul radio-ului ,şi setez volumul normal pentru melodia lui Kehlani-Distraction.Matteo urcă la volan ,porneşte şi pleacă de pe loc,claxonând când ajunge în dreptul fetelor,ele claxonând înapoi.
     Până acasă facem în jur de 15-20 de minute ,dar nimeni nu zice nimic,ascultăm melodiile de la radio.