Ride,love & Kill.

Capitolul 12(part 2)

L:-Deci unde mergem?întreabă curioasă în timp ce mergeam pe drumul de piatră.
B:-Surprize,surprize...îi spun amuzată când ies pe porțile imense...

În poză sunt Blair şi Lexie pe plajă.

După aproximativ 25 de minute ajung în oraş,dar virez la dreapta pe drumul către plaja Santa Monica. Opresc maşina pe faleză şi cobor,rezemându-mă de botul maşinii.Lexie mă urmează şi se aşează lângă mine,iar eu o trag în brațele mele,mângâindu-i părul şi pupând-o pe frunte.
Inspir aerul rece al serii,cerul e întunecat deja de mult,afară e frig şi adie vântul...doar valurile oceanului sparg liniştea stranie din jur,dar nu reuşesc să acopere gălăgia din capul meu...atâtea întrebări fără răspuns,atâtea hohote de plâns pe care le țin cu greu în interior ,toate pentru că destinul s-a hotărât să nu țină cu mine nici de această dată. De ce m-ar fi lăsat pe mine să fiu fericită? De ce m-ar fi lăsat pe mine să fiu iubită? De ce m-ar fi lăsat pe mine lângă Drake? Mi-ar fi mers prea bine,nu?...îmi vine să urlu de durere,să sparg tot ce apuc,să distrug orice îmi stă în cale,totul din cauză că l-am pierdut pe Drake. Aş fi putut jura oricând,cu mâna pe inimă,că nu m-aş fi îndrăgostit de el...dar am făcut-o,la naiba!Chiar m-am îndrăgostit de duşman!...

Îmi duc mâna la ochi involuntar şi îmi simt fața umedă de atâtea lacrimi...nici nu realizez când am început să plâng dar m-am trezit dintr-odată obosită de la atâtea suspine...

Lexie stă ghemuită la pieptul meu şi tremură din toate încheieturile,la fel ca şi mine,plânge în hohote...Îmi revin pentru câteva secunde şi încerc să mă adun. Îi iau fața în palme,îi şterg lacrimile şi o pup fin pe frunte,apoi îi zâmbesc blând:
-Hei,gata! Eu sunt aici! Eu nu o să plec! Suntem amândouă în asta! O să îl aşteptăm,a promis că se întoarce,deci o va face! Şi când va veni,nu o să găsească două plângăcioase depresive,ci pe fetele lui puternice şi demne de el ! Da?
Ea îmi zâmbeşte sincer şi clatină din cap afirmativ,apoi mă strânge iar în brațe,lipindu-se parcă de sufletul meu prin acea îmbrățişare. De acum ea depinde de mine.
B:-Hai să mergem,iubita mea,e frig şi tu ai înghețat!
L:-Haide!

Drumul până acasă am încercat să glumim şi să ne distragem atenția una alteia de la cele întâmplate cântând şi dansând pe melodiile de la radio. Am parcat maşina în garaj,am ajutat-o pe Lexie cu bagajul şi am intrat în casă de mână cu ea.

    În living,toată familia era adunată în jurul mesei,toți erau bine dispuşi,pregăteau planul de atac pentru mâine când mergem în Austria.
    Evit scările din living şi le folosesc pe cele ale angajaților. O instalez pe Lexie într-unul din dormitoarele de la etajul 1 apoi mă duc la mine în cameră.
    Intru în baie şi primul instinct e să îmi verific părul şi machiajul : părul meu era super ciufulit iar ochii mei erau umflați şi roşii de la plâns. Mă spăl de câteva ori pe față cu apă rece,îmi pieptăn părul şi îl las pe spate,apoi mă îndrept spre camera lui Lexie.
B:-Pot să intru?
L:-Normal,haide!
B:-Ce faci?
L:-Tocmai voiam să mă apuc de despachetat. Tu?
B:-Vreau să cobor jos. Vino cu mine!
L:-Păi şi ai tăi? Ce o să zică? Dacă mă vor recunoaşte?
B:-De acum o să locuieşti aici. Ori că te văd cum,ori că te văd altă dată ,care e diferența? Oricum,o să vorbesc cu ei şi le voi explica tot. Ei încă nu ştiu de mine şi Drake...
L:-Nu ştiu...oare să cobor?
B:-Da,vi cu mine,haide!îi spun zâmbind încurajator şi o trag de mână înainte să apuce să protesteze,ieşind cu ea din cameră.

De această dată cobor scările principale,urmată de Lexie,şi toată atenția celor de la masă se mută pe noi.
     Tata,mama,Klaus şi Hailey o privesc amenințător pe şatenă şi deja îi văd vena tatei pompându-i pe tâmplă din cauza nervilor.
Michael:-Blair?! Ce e cu ea aici? mă întreabă tata încercând să îşi stăpânească nervii.
B:-O să îți explic imediat,stai calm.îi spun relaxată,uşor ironică şi mă aşez pe scaun lângă Destiny,iar pe Lexie o pun în stânga mea,în fața lui Moniq,care îi zâmbeşte încurajator.
M:-Ar fi bine să o faci cât mai repede.mă amenință tata nervos,enervându-mă şi pe mine. Mama ne privea atentă,dar nu scotea nici un sunet.
    Eu îmi întorc privirea spre tata,moment în care îmi observă durerea de pe chip, ochii roşii,umflați de plâns şi starea de nervi pe care mi-o provoca el în momentul de față. Îşi schimbă expresia într-una calmă instantaneu,ştie cât de urât fac şi preferă să se liniştească el primul decât să izbucnească odată cu mine...eu îi văd schimbarea şi apreciez,aşa că încerc să mă autocontrolez.
      Trag adânc aer în piept,îmi dau părul după urechi,apuc un şervețel de pe masă şi încep să mă joc cu el din cauza emoțiilor,apoi încep să vorbesc,evitând privirea tuturor.
B:-Uite cum stă treaba,mami şi tati...