Ride,love & Kill.

Capitolul 12

În poză sunt Klaus,Hailey şi fetița lor,Hope ♡.

Blair:-Ce faci aici? întreb uimită, cu glasul tremurat, din cauza amețelii şi a şocului.
Klaus:-În vizită oarecum...avem nevoie de ajutor...mă informează vărul meu stând drept şi uşor speriat de fața şi starea mea.
Mă frec uşor la ochi,revenindu-mi cât de cât şi realizez cine stă în fața mea. Îi sar în brațe entuziasmată,îl pup pe obraz şi mă retrag de pe el ,zâmbind.
B:-Doamne,Klaus,nu te-am mai văzut de o grămadă de timp! Ce mai faci? Eşti bine? Mătuşa Raven?Unchiul Stephan?Hailey?Hope?Sunt bine?Cu ce te pot ajuta?îl întreb curioasă,revenindu-mi total din starea de amețeală şi oboseală.
K:-Hailey e în living,ne aşteaptă.Hope a rămas cu mama acasă,iar noi am venit cu treabă.Mama vrea sa vii cu mine în Viena,să mă ajuți să negociez cu unul din clienți. Avem probleme...îmi spune cu jumătate de gură.
B:-Du-te la Dorothy şi cere-i o cafea pentru mine,cobor imediat. îi spun rapid şi serios,apoi intru în cameră închizând uşa în urma mea.
Mă duc la baie,îmi fac rutina şi îmi prind părul într-o coadă în vârful capului,apoi mă îmbrac cu o pereche de blugi negrii,o maletă neagră,un cardigan gri şi mă încalț cu o pereche de tenişi.Apuc pistolul şi mi-l pun la spate,iau telefonul de pe birou şi văd că am câteva apeluri pierdute de la Drake şi zeci de apeluri şi mesaje de la James,în care mă întreabă unde sunt,ce fac,cum şi unde am dispărut aseară ...prefer să le ignor pe toate,acum vărul meu e la mine şi are nevoie de ajutor. Familia pe primul loc,mereu şi pentru totdeauna. Mă uit la Moniq,dar doarme liniştită,o învelesc şi cobor în living,unde Klaus stătea în dreptul geamului,cu mâinile la spate,privea îngândurat grădina,iar Hailey stătea pe un fotoliu,uitându-se atentă la soțul ei.
B:-Hailey! Ce faci,scumpo? Eşti bine?țip la şatenă,sărind în brațele sale.
H:-Blair!Doamne,de când nu te-am mai văzut! Ai crescut şi eşti tare frumoasă! Sunt bine,tu?îmi răspunde cu un ton blând,zâmbindu-mi drăgăstos.
B:-Aww,la fel de dulce ca întotdeauna!spun zâmbind . Sunt bine,vrei o cafea?Klaus?
K:-Nu,lasă,bem la sediu. Trebuie să trecem şi pe la unchiul Michael.
B:-Păi hai să mergem,ce mai aşteptăm?
K:-Destiny?
B:-Las-o să doarmă,aseară am fost în club,ne-am culcat pe la 8-9...
K:-Am înțeles...rânjeşte şatenul iar eu îl lovesc cu pumnul în umăr,râzând.

Ieşim din casă şi urcăm în maşina lui,un Range Rover negru mat,dar îl pun să oprească lângă Ian înainte să ieşim din curte.
I:-Bună dimineața,domnişoară Blair!
B:-Neața,Ian! Noi mergem la sediu,când se trezesc fetele sa le spui unde sunt,să nu îşi facă griji. I:-Am înțeles,domnişoară Blair!
Îi fac cu ochiul şi închid geamul,iar Klaus apasă accelerația,ieşind din curte. Drumul a fost unul destul de ciudat,nu a spus nimeni nimic,afară era înnorat şi picura cu stropi mari,singurul sunet din maşină îl reprezentau melodiile melancolice de la radio,dar nici unul dintre noi nu schimba programul.
Eu eram pierdută în gânduri,îmi aminteam din ce în ce mai bine ce se întâmplase noaptea trecută,iar ei erau la fel de tăcuți,se uitau la picăturile de ploaie care se prelingeau pe geam.
După vreo 20 de minute am ajuns la sediu,am parcat maşina fix în față şi am coborât simultan toți trei.
Paznicii de la intrare şi-au luat poziția de drept,salutându-ne politicos pe toți trei. Eu şi Hailey le-am răspuns cu un zâmbet scurt,iar Klaus a dat subtil din cap.Am repetat gesturile cu fiecare om din clădire care ne saluta,şi în doar câteva minute am ajuns la biroul şefului. Am ciocănit rapid de două ori şi vocea groasă a tatei s-a auzit de după uşă.
Michael:-Intră!
Klaus a deschis uşa şi ne-a lăsat să intrăm primele,apoi a închis-o încet în urma lui.Tata nu şi-a ridicat privirea din dosarul din fața sa,dar a tresărit speriat când mi-am încolăcit brațele în jurul gâtului său şi l-am pupat apăsat pe obraz:
B:-Ce faci,tăticule?
M:-Aa,tu erai,ursuleț?se întoarce tata zâmbind spre mine,şi abia după remarcă prezența celor doi.
K:-Bună ziua,unchiule! Ce mai faci?îi zâmbeşte Klaus ,iar tata se ridică şi îl ia în brațe bucuros.
M:-Ce e cu tine pe aici,nepoate? Eşti bine? Ce face maică-ta?Taică-tu?Hailey,tu ce faci? Hope nu e cu voi?
Hailey:-Bună ziua,unchiule. Sunt bine,tu? Hope e acasă,e bine şi ea...creşte.spune ea zâmbind şi îl îmbrățişează pe tata.
K:-Am venit cu treabă unchiule...Ai mei sunt bine,sănătoşi,dar am întâmpinat nişte probleme şi avem nevoie de ajutor...îl anunță Klaus,iar expresia tatei se schimbă imediat într-una dură,uşor nervoasă.
Michael:-Luați loc..le spune arătând spre canapeaua din piele neagra din stânga biroului.
Klaus se aşează în locul indicat,Hailey lângă el,tata se pune pe fotoliul din dreapta iar eu mă aşez lângă el,pe brațul fotoliului.
Michael:-Vă ascult...
Klaus oftează adânc şi începe să ne explice:
-Acum 2 luni am avut o negociere cu un austriac,Dragović. Trebuia să îi transportăm un container de pistoale Tec-9,1 container de PSL,unul de Heckler & Koch G36 şi 2 containere de mitraliere Kalashnikov. Totul bine,ne înțelesesem şi la preț,ne achitase jumătate din sumă înainte de transport...acum 3 săptămâni armamentul a plecat spre destinație. Au ajuns în locul stabilit,oamenii lui le-au ridicat şi au plecat spre Viena,unde trebuiau să ajungă. Pe drum au fost atacați de un inamic tot austriac,Marcus,şi în urma complotului a pierdut containerul cu PSL şi unul dintre cele cu mitraliete. Ne-a mai trimis o mică parte din bani,dar a refuzat să ne achite şi pentru cele două containere furate,pe motiv că este vina noastră ,că ar fi trebuit să trimitem pază până la destinație.
Tata a sărit în picioare,nervos din cale afară:
-Poftim???Asta ce ar vrea să însemne? Javra dracului!
Klaus:-Aşa spuneam şi noi. Vrem să mergem să îi asaltăm.
Blair:-Aveți tot sprijinul nostru.îl anunț nervoasă iar tata îmi zâmbeşte mândru.
Michael:-Mă duc să îl anunț pe John,va trimite şi el oameni. Mâine la prima oră plecați. Începeți pregătirile.ne informeaza tata,apoi se îndreapta spre birou.
Blair:-O iau şi pe Destiny.
Tata se întoarce şi rânjeste la mine:
-Continuă.
B:-Era logic că le iau şi pe Kim şi Moniq,nu?îl întreb şi ne bufneşte râsul pe amândoi.
M:-Echipează-le cum trebuie. Să ai grijă. Vorbim diseară.
Îl pup pe obraz,Klaus dă mâna cu tata,Hailey îi zâmbeşte şi îl salută din cap şi ieşim toți 3 din birou,dând nas în nas cu mama:
Christina:-Klaus!Hailey! Ce faceți pe aici?întreabă bucuroasă,luându-i în brațe pe amândoi.
Hailey:-Bună,Christina,am venit cu treabă,dar tocmai plecam.
C:-E totul bine?Unde vă este prințesica? Îmi e tare dor de ea!
K:-Am discutat deja cu unchiul Michael,îți va explica el.Hope e acasă,mătuşico.
C:-Ți-am spus să nu îmi mai zici aşa,maimuțoiule!îl ceartă mama amuzată.
B:-Mami noi plecăm,ne vedem acasă.îi spun,pupând-o pe obraz.
K:-Aveți chef de un antrenament?întreabă rânjind drăceşte.
H:-Vezi să nu! Mă duc să dorm!
B:-Cu tine?Chiar mi-e dor. Hai că eu mă bag.îi spun întorcându-i rânjetul. Hailey,du-te acasă şi alege-ți un dormitor ,iar dacă ai nevoie de ceva,strig-o pe Dorothy şi spune-i ce vrei.o informez zâmbind,iar ea mă pupă pe obraz,aprobă subtil din cap,îşi sărută soțul şi îi ia cheile de la maşină,apoi se îndepărtează de noi .
K:-Hai odată,ce mai aştepți?țipă Klaus aproape alergând spre sala de antrenament.
B:-E ho,ce te grăbeşti aşa,nebunule?strig amuzată la el dar sunt întreruptă de soneria telefonului meu:Drake.
Mă uit la Klaus şi îmi face cu ochiul,apoi o ia înainte spre sala de sport,şi când consider că s-a îndepărtat destul,răspund:
B:-Alo,da?
D:-Doamne,iubito,în sfârşit! De ce nu ai răspuns? Eşti bine?
B:-Da,normal că sunt bine. Sunt la sediu cu Klaus. Mă pregătesc de antrenament. După ce termin trec pe la tine.
D:-Klaus e în Los Angeles?Abia aştept! Mi-e dor de tine,iubito! Să vii repede!îmi spune bosumflat ca un copil,făcându-mă să zâmbesc.
B:-Da,iubire,azi a venit.Aşa voi face!Promit.
D:-Te iubesc!îmi transmite iar eu uit să respir şi mă trec o grămadă de fiori. Ador să aud asta,mai ales venind din gura unuia dintre cei mai periculoşi oameni de pe continent.
Mă ia gura pe dinainte şi mă trezesc abia dupa ce am rostit cât se poate de tare şi clar:
B:-Şi eu te iubesc!
D:-Tocmai ai zis...ăă...ai zis cumvă că mă iubeşti?
B:-Vrei să o mai spun odată?întreb rânjind.
D:-Chiar te rog!
B:-TE IUBESC!țip prin telefon,sigură pe ce spun. Acum simt că fac ce trebuie. Abia acum am realizat că pe el îl vreau. Când îi aud vocea mă liniştesc de tot. Simt că el este tot ce îmi trebuie. Pe el îl vreau,de el am nevoie.
D:-Pot să mor chiar acum,îți jur! Asta înseamnă că te-ai hotărât?
B:-Tu ce crezi?îl întreb râzând.
D:-M-ai făcut cel mai fericit om!
B:-Mă bucur.îi spun chicotind.
D:-Să ai grijă,iubire!
B:-Şi tu,iubitul meu! îi spun şi închid apelul cu zâmbetul pe buze,însă vocea lui pare absentă...se bucură de ceea ce i-am mărturisit,însă nu aşa cum ar trebui...sigur are ceva...
Până ajung la sala de sport le dau mesaj fetelor să ştie unde sunt şi că diseară rămân la mine,mâine avem treabă iar ele îşi confirmă imediat prezența,apoi îi dau mesaj şi lui James ca să îl liniştesc,că sunt bine,doar că mă odihnesc iar el răspunde cu "Bine iubito,mă suni când te trezeşti...". Mă trece un fior când văd apelativul folosit de el şi totuşi nu îmi displace. Ciudat sentiment... îmi bag telefonul înapoi în buzunar şi intru la vestiare,să mă schimb în echipament.