Ride,love & Kill.

Capitolul 10

      În poză sunt Blair şi Destiny şi casa din pădure a lui Drake.
 

     Mă ridic buimacă şi  aprind lumina,găsindu-l pe birou. Îl ridic şi pe ecran apare numele lui
Matteo.
'Fir'ai tu să fii!Alt moment nu ți-ai găsit?!' încep să îl înjur în mintea mea. Drake mă urmăreşte cu privirea,atent. Îi răspund şi începe să țipe prin difuzor:
M:-De ce dracu răspunzi atât de greu? Eşti bine?S-a atins de tine nenorocitul ăla?! Îl omor cu mâna mea!
B:-Heeii! Gata! Calmează-te! Sunt bine! Nu mi-a făcut nimic!
Drake rânjeşte pervers din capul patului şi şopteşte spre mine:
-Eu nu aş zice că nu ți-am făcut chiar nimic!
Îi fac semn să tacă,râzând,iar Matteo continuă:
-Păi şi dacă nu ți-a făcut nimic, de ce răspunzi aşa greu?
B:-Mă pusesem să dorm,disperatule!
M:-Ăla mai e în cameră cu tine?
Mă uit la Drake şi îmi face semn să spun că nu.
B:-Nu,a plecat. De ce crezi că m-am pus să dorm?
M:-Bun. Ai aflat de ce a venit în Los Angeles?
B:-Matteo,sunt obosită acum,vorbim mâine. Te sun eu. Noapte bună,love you,pa.
Nu apucă să mai spună ceva că îi închid telefonul,şi îl arunc înapoi pe birou.
   Mă trântesc în pat în aceeaşi poziție,iar Drake mă primeşte înapoi în brațele lui.
D:-Deci,ce vrei să ştii?
B:-Tot. De ce ai venit aici?
D:-Jordan m-a trimis. M-a pus să cumpăr o casă aici,să mă infiltrez în oraşul vostru,ca să îmi fac oamenii mei ,şi urmează să vină el peste 3 luni ,ca să vă asaltăm şi să îl omorâm pe taică-tu,să preluăm conducerea pe coastă.
M-am cutremurat şi el m-a strâns mai tare în brațe.
B:-Şi ai reuşit?Ți-ai luat casa?
D:-Da. Dacă îmi dai drumul,mâine te duc la mine,să o vezi.O să fie înconjurată de oamenii mei,oricum,dar eşti cu mine,să nu te sperii.
B:-Care oameni?
D:-Cei care i-au atacat pe oamenii tăi şi pe Matteo,am o echipă de 20-25 de oameni deja. După ce m-ați capturat voi,ei s-au retras înapoi la vilă.
B:-Unde e vila ta?În ce cartier?
D:-Nu e în oraş. Ieşi din el. E o proprietate privată,la vreo 15 minute de mers,pe ruta 75-90, undeva la km 40 e un drum prin pădure,şi la sfârşitul lui,e casa mea.
B:-Am înțeles...şi pe mine de ce ai vrut să mă vezi?
D:-Ți-am zis...sunt îndrăgostit de tine de foarte mult timp...nu aş fi rezistat să stau cu tine în acelaşi oraş şi totuşi,să nu te am în fața ochilor măcar câteva minute...eşti slăbiciunea mea.
Zâmbesc şi îl mângâi uşor în dreptul inimii.
B:-Te aşteptai la asta? Să fii tu cel capturat?
D:-Te cunosc,ştiam că nu o să mă asculți şi vei veni pregătită,de aceea mi-am luat şi eu oamenii cu mine.Dar nu,la asta nu mă aşteptam. Mai ales la metoda ta de a mă face să îmi las garda jos...acela a fost chiar un şoc.Ai jucat atât de bine încât chiar te-am crezut, la cât de intens mă priveai în ochi,şi nu citeam nici un fel de frică,sau că m-ai minți,chiar am crezut că mă vrei . Eram pur şi simplu fermecat de tine,stilul tău,şi,mai ales,că nu ai reacționat deloc când l-am lovit pe Matteo,ba chiar te-ai apropiat de mine,mi-ai permis să te trag mai aproape,mi-ai răspuns la avans,şi când eram pe punctul de a te săruta,eram sigur că îmi vei răspunde şi la sărut...şi a apărut Barbie, stricând tot.
Eu zâmbesc copilăreşte,amintindu-mi toată faza,şi retrăind emoțiile acelui moment. Chiar eram în stare să îi răspund. Dar nu a mai fost nevoie să o fac,datorită lui Kim.
B:-Nu sunt sigură că doar mă prefăceam atunci.îi spun,fără să realizez ce scot pe gură.
Ochii lui se măresc,fixați pe mine,analizându-mi expresia.
D:-Cum adică?
B:-Şi atunci,şi acum,am făcut ce mi-a trecut prin minte prima dată. Şi văd că nu mă gândesc la lucruri decente şi cuminți când eşti în preajma mea,aşa că,poate nu a fost nevoie să mă prefac. Poate şi eu simt ceva pentru tine.
D:-Te rog,nu îmi spune asta dacă chiar nu e aşa...nu îmi face una ca asta,te implor.mă roagă el cu vocea tremurândă.
B:-Nu ştiu ce simt acum . Poate chiar te vreau pe tine,poate e doar o fază de moment. Dar îți promit că tu vei fi primul care va afla ce am,după ce îmi dau eu seama ce simt.îi spun zâmbind.
D:-Eu sper din toată inima că mă vrei pe mine.zice şi el,la fel de zâmbitor.
B:-Şi până la urmă? Ce vom face? Ce vei face ?întreb obosită.
D:-Orice vrei tu. Tu şi ai tăi faceți planul. Mă bag şi eu. O să terminăm o dată pentru totdeauna cu războiul ăsta stupid între familiile noastre. Voi face tot ce trebuie,ca să fiu cu tine. Şi sora mea mă va susține,sunt sigur de asta.
Îi zâmbesc şi mă întind să îl sărut,mulțumită de răspuns.
B:-Vreau să ştii ceva,mai bine afli de la mine...
D:-Despre ce e vorba?întreabă speriat.
B:-Eu am iubit...de azi...
D:-Ştiu,sunt aici.zice el zâmbitor.
B:-Nu,Drake..e un coleg de liceu...
El se opreşte şi mă fixează cu privirea,dar nu e nervos. Se gândeşte.
D:-Şi ce ai de gând să faci?mă întreabă,după câteva secunde de tăcere.
B:-Nu ştiu,voi vorbi mâine cu fetele mele şi mă vor ajuta să decid. De asta ți-am spus că nu ştiu ce simt,ce vreau.
D:-Nu contează,iubito,eu sunt aici,orice ar fi. În momentul ăsta eşti a mea. Este tot ce mă interesează.
Mă trage peste el,sărutându-mă pasional,iar eu rămân pe pieptul lui,răsuflând uşurată că nu s-a supărat pe mine.
D:-Ce mai vrei să ştii,iubirea mea?
Zâmbesc la auzul apelativului folosit de el,şi îmi vine o idee:
B:-Momentan,aproape nimic,iubitule. îi răspund,privindu-l în ochi,şi pronunț apăsat ultimul cuvânt.
D:-Doar auzind cuvântul ăla din gura ta,adresat mie,pot să mor fericit,iubita mea. Cum adică 'aproape nimic'?
B:-Mă bucur că îți place cum sună,iubire.îi spun zâmbind iar el mă trage iar într-un sărut tandru,plin de emoție,şi pot simți cum îmi transmite toată dragostea lui printr-un sărut.
      Ne desprindem,iar eu îl privesc intens în ochi,însă nu reuşesc să îmi adun cuvintele potrivite.
       El ,parcă citindu-mi gândurile,îmi răspunde la întrebarea pe care nu am reuşit să i-o pun:
-Da!TE IUBESC ! mi-o spune tare,clar,fără să ezite,uitându-se în ochii mei.
  În acel moment simt cum mă topesc,nu ştiu ce să fac,să spun...mă aşteptam la acest răspuns,dar nu mă aşteptam să mă afecteze chiar atât de tare. Îmi dau lacrimile,de bucurie, iar el se grăbeşte să mi le şteargă cu mâinile sale,ridicându-se cu mine în şezut şi sărutându-mă pe frunte.
D:-Te rog,nu plânge! Nu aş suporta să te vad aşa!
B:-Dar sunt fericită! Datorită ție! Mulțumesc! îl strâng puternic în brațe ,iar el face la fel,apoi se lasă iar pe spate,cu mine în aceeaşi poziție,şi nu ne ia mult să adormim aşa,îmbrățişați.