Simple rânduri

Furtuna

Departe de tot ce mă înconjoară, mă cufund în scaunul de pe prispă şi îmi las urechile să asculte tunetele din depărtare. Aşteptam furtuna, de această dată o aşteptăm să vină, pentru că ştiam că sunt imună la dezastrul pe care îl poate crea. Mă simt acum una cu ea, în aşa fel, încât şi în interiorul meu a venit furtuna aceia blestemată şi m-a lăsat din nou fără vlagă.

Cerul se luminează, iar primii picuri îşi fac apariţia în peisaj. Este întuneric, iar asta mă face să mă simt în siguranţă, îndepărtată de probleme. În ultima vreme, m-am înstrăinat de prietena mea Luna şi nu i-am mai spus ce aveam pe suflet, pentru că am crezut că nu era momentul. Am uitat-o de tot şi am neglijat-o pentru că ştiam că, probabil, nu voi mai avea nevoie de ea. Acum, şi ea mă tratează la fel. Este ascunsă de mine printre norii deşi ce o acoperă fără griji.

Am rămas doar cu ploaia şi cu cerul ce se mai luminează din când în când, lăsând loc uneori şi de câte un sunet asurzitor. Aţi observat vreodată că ploaia poate alina câteodată durerile cauzate de persoanele apropiate? Cum picurii mici se preling uşor şi formează ce era mai devreme o inima. Uneori piesele se mai lipesc, însă se pare că de această dată foarte multe bucăţele nu se mai potrivesc la locul lor, făcându-mă pe mine să le arunc departe, îndepărtându-le de locul lor.

Plouă şi e tristeţe peste tot, până şi cerul plânge gândindu-se la tot răul pe care mi l-a putut face. Din nou, din nou s-a întâmplat să cad în acea plasă blestemată şi să îmi plâng mai târziu de milă. Mă gândesc că poate toate aceste lucruri s-ar fi putut sfârşi mult mai devreme, fără că eu să mai plâng acum. Sufeream şi încă mă mai gândeam la el, fără să îmi dau seama de aceste lucruri, el încă a rămas prezent în gândurile mele.

Furtuna începe din ce în ce mai puternic, făcându-mă să tresar la fiecare tunet. Poate până la urmă nu era potrivit pentru mine şi nu era necesar să stârnească asemenea sentimente în interiorul meu, însă până la urmă totul are un sfârşit şi "ce a fost a fost şi nu o să mai fie".

Cert e că, acum sunt separată de ceea ce am fost eu o dată, ajungând să fiu că ploaia în viaţă lor: rece şi trecătoare.