Oful...

37 1 0
                                    

Vreau să stau şi să reflectez asupra a ceea ce s-a întâmplat astăzi. Pur şi simplu încep să înnebunesc doar gândindu-mă la tot răul pe care mi l-a făcut astăzi, el. Acum stau în pat şi realizez că am avut lângă mine o persoană pe care nu aş putea să o mai descriu într-un mod plăcut de vedere.

Jocurile murdare şi care lui i se par amuzante, m-au făcut să mă închid din nou în mine şi să dedic această minunată seară scrisului. Poate nu ar fi venit toată această inspiraţie, dacă nu s-ar fi jucat iarăşi cu sufletul meu, deja spart. De fiecare dată când încerc să îl strâng, îmi este din nou scăpat şi crăpat. Poate că este momentul să îl las aşa şi să nu mai continui să îl "lipesc", rămânând o persoană fără suflet, fără sentiment, într-un cuvânt..rece..

Astăzi a reuşit să elimine din mine orice fărâmă de fericire, trimiţându-mă într-o lume în care am mai fost până acum şi în care nu mai voiam să ajung. Lumea suferinţei şi a tristeţii. Astăzi aş putea spune că m-a terminat nervos şi mi-am dat seama că am ajuns să fiu destrămată atât pe interior, cât şi pe exterior. Când mă uit în trecut şi observ că am reuşit să ţin câtuşi de puţin la această persoană, îmi vine să plâng şi mai tare de durere.

De ce ajung că de fiecare dată când sunt în preajma lui reuşeşte să mă distrugă? De ce doar eu am de suferit? De ce ajunge să mă rănească şi să îmi nenorocească sufletul? Întrebări la care el ar răspunde cu : "Totul e o glumă, treci peste". Caracter nepăsător, încă nu îmi vine să cred cum am putut să îl port în inima mea, chiar şi pentru câteva zile.

Aş putea să spun că din cauza lui, acea persoană care era în inima mea, nu ar mai fi acolo în totalitate, pentru că a intervenit el şi s-a băgat unde nu aveam ce să caute. Bine, poate fie din gelozie, fie din răzbunare a ales să îmi facă asta .

Acum stau şi plâng şi îmi bag capul în pernă pentru a-mi ascunde toate dovezile . Nu vreau să fiu văzută că plâng. Mă simt slabă şi am nevoie întotdeauna de un moment de linişte să îmi recapăt forţele, însă de la o vreme nici acel moment nu mă mai poate ajuta .

Concluzia este simplă şi destul de succintă. Probabil că voi ajunge o persoană fără suflet....

Simple rânduriUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum