Hunter-Vanatoarea (COMPLET)

2. Duritatea urii mele

Asta e capitolul doi. Sper sa va placa.

Cea din poza e Sabrina.

2. Duritatea urii mele

Am deschis ochii, dar i-am inchis la loc din cauza luminii

puternice. Dupa inca doua incercari, lumina nu m-a mai deranjat si am putut observa camera in care ma aflam. Era o camera neobisnuita, asa mi se parea deoarece nu o stiam.

M-am ridicat din patul confortabil si am privit bine in jur. Patul era in mijlocul camerei, in stanga era un sifonier, in dreapta lui un birou, iar in fata patului se afla un televizor. In stanga televizorului era o usa, iar in dreapta, fereastra acoperita de draperii rosii. Le-am tras si acestea au descoperit doua geamuri termopan care dadeau spre un parc. Culorile din camera erau atat de frumoase! Toate piesele erau din lemn maro, peretii erau bleo si tavanul alb cu o lustra care avea clopotei de lumina, desi becul nu era aprins. Din toata camera patul iesea in evidenta: patru brate din lemn se inaltau spre tavan si erau acoperite de un material rosu. Era un pat regal, cred.

Trista, am iesit din camera cu viteza luminii. Am mers pe un hol micut si am intrat pe prima usa, pe dreapta. Acolo l-am gasit pe dl. Andrei savurand o ceasca de cafea. Cum m-a vazut, a lasat cafeaua deoparte si mi-a zambit, eu ramanand in usa. Mi-a facut semn spre scaunul din partea opusa lui (ii placea sa priveasca oamenii in ochi cand le vorbea). Mi-am miscat picioarele pana la scaun si m-am asezat, iar dl. Andrei a vorbit:

-Buna seara, Sabrina!

-Buna seara, am spus sec.

-Bine dispusa ca de obicei, rase. Cum ti se pare apartamentul tau? zambi.

-Ap... apartamentul meu? intreb socata. Zambetul i se mari de satisfactie, iar ochii mei s-au umplut cu lacrimi. Am lasat privirea in jos incercand sa-mi ascund slabiciunea, dar o mana calda mi-a ridicat barbia si privind ochii cenusii ai batranelului, m-am linistit.

-Acesta a fost aprtamentul daruit de tatal meu mie, iar acum eu ti-l dau tie, zise bland.

Cateva lacrimi mi-au patat obrajii, dar au fost rapid sterse de cel din fata mea.

-Nu pot accepta, am spus repede. M-a privit ca si cum spunea " Facem pariu?" si am inghitit in sec, dar m-am mentinut pe pozitie.

-Cum sa nu? intreba vazand ca sunt de neclintit. Il vei primi, si cand Alexandra va face 18 ani, va locui cu tine, spuse categoric.

Inima mi s-a accelerat si am zambit cu dragoste, apoi am facut ceva ce nu va vedea nimeni de la mine: l-am imbratisat pe dl. Andrei ca pe un tata, pe care nu l-am avut niciodata... (nimeni nu mai facuse lucruri bune pentru mine inafara de Alexandra si de dl. Andrei).

Dar momentul a fost intrerupt de telefonul batranului. Acesta s-a departat de bratele mele incet si a luat micul obiect galagios de pe masa.

-Alo, a raspuns formal. Liniste din partea cealalta a firului. Imediat! si a inchis. Sabrina, e timpul! si am inteles.

Am fugit inapoi in camera in care ma trezisem si am deschis sifonierul. Un umeras cu haine negre mi-au atras atentia. Erau hainele de hunter: o maleta neagra, pantaloni de piele negri, iar langa pat, se gaseau o pereche de tenisi negri. Le-am imbracat repede si intr-un minut eram inapoi la bucatarie. Dl. Andrei mi-a pus repede pe talie o curea, in care a strecurat vreo doua tepuse si trei pistoale, plus vreo sase cartuse cu gloante de argint; in jurul incheieturii stangi, mi-a pus o teaca in care am bagat un cutit si mi-a dat adresa unde urma sa ma duc.

Am vrut sa plec, dar m-a prins de mana. Mi-am intors fata spre el, iar ochii mi s-au atintit pe doua chei de argint.

-Noua ta motocicleta...