Hunter-Vanatoarea (COMPLET)

5. Surprize neasteptate

Am postat capitolul cinci. 

Cea din poza este Eliza, fiica Laviniei. Daca va aduceti aminte, Eliza era fetita care putea sa vedea oamenii morti. 

Spor la citi si sa-mi spuneti daca am gresit ceva.

5. Surprize neasteptate

Scoala incepuse ieri si trecuse o saptamana de cand nu l-am mai vazut pe Daniel. Poate se ascundea intr-o gaura, sa nu-l gasesc si sa-i ard vreo doua; din cauza lui, inca mai am dureri in partea de jos a corpului. Off, parca ma doare mai tare cand ma gandesc. Vampir cu instincte salbatice, care stie sa provoace durere, dar si foarte multa placere.  

Deci era stabilit: il omoram! 

Revenind la subiect, toata scoala era in dezordine, din cauza bobocilor si noilor elevi de la clasele mai mari. Toata lumea se foia de colo-colo sa-i vada pe cei noi, sa-si revada vechii prieteni si sa se afirme cu diferite chestii. Doar eu mergeam linistita, calma, fara nicio grija spre clasa, unde aveam sa-mi gasesc dragii colegi, pe cei vechi si cei noi: doi baieti, unul cica din Franta, cu varul sau din Bucuresti. Eh, inca doi mucosi pe care sa-i invat sa stea departe de mine. 

Am ajuns in clasa si am intrat mandra, aruncandu-le fetelor o privire inganfata si m-am dus in ultima banca de la fereastra, unde nu ma putea deranja nimeni. M-am asezat in banca si mi-am bagat castile in urechi, ascultand muzica. Vroiam acasa, in patul meu cald, cu cineva care sa-l incalzeasca... 

"-Sabrina, lasa prostiile!" m-am certat singura in gand. 

Mi-am scos castile cand toti copiii s-au asezat in banca,iar pe usa a intrat dirigul, un barbat de vreo 35 de ani, chipes, neinsurat, cu o puternica aura de sexualitate; profesorul nostru de sport, domnul Vlad. Numele ii era la fel de puternic precum vocea si corpul, aproape la fel de cunoscut ca Vlad Tepes, dar nu din cauza ca ne omora, ci ca ii placea sa intre in discutie cu fetele si in meciuri de football cu baietii. In ciuda faptului ca ne era profesor si diriginte, era un barbat atragator, rebel, cu par saten si ochi verzi, ascunsi in spatele ochelarilor de vedere. 

-Buna ziua, dragi elevi si bine ati revenit la scoala! ne intampina acesta. Incepand din acest an, mai aveti doi colegi noi! Baieti... 

Totul plictisitor, chiar si vorbaria dirigului. Stateam cu capul in palma, privind afara si plangandu-mi de mila, dar toata senzatia puternica de dorinta din aer m-a facut sa intorc privirea spre cei noi. 

Nici daca ma lovea traznetul nu ma durea atat de tare. Noii colegi erau mai mult decat draguti. Cu tenul bronzat, inalti si plini de sentimente cunoscute prea bine de mine, ei si-au indreptat spatele. Nu mai vazusem astfel de oameni, pareau inumani si nu in felul vampirilor, ci in felul zeilor despre care citeam cand eram mica; doar ca nu erau zei, erau muritori, fiinte slabe, dar aproape perfecte. 

-Prezentati-va, baieti! le dadu cuvantul barbatul din fata clasei. 

-Buna, eu sunt André François! zise unul dintre ei cu un puternic si superb accent frantuzesc, iar eu uram franceza. Am aproape 19 ani si m-am mutat aici din Franta. Ce sa va mai spun, zise gandindu-se o clipa. A!...Da!...Sunt gay! 

Toti am ramas cu gura cascata la aceasta informatie. Gay?

L-am analizat mai bine: un francez, de 19 ani, inalt, cu trasaturi masculine, dezvoltat, cu parul negru si ochii verzi, agili. Zambea extrem de seducator si emana o energie delicioasa.

Avea mainile in buzunarele blugilor, iar geaca din piele il facea perfect pentru rolul de "bad boy", sau chiar "fatal man". I-am privit ochii si am observat ca era dat cu creion dermatograf, ceea ce parea atat de sexy.

Nu credeam ca era posibil, inca eram in stare de soc; acest pusti sexy, misterios,cu zambet seducator era gay?

 Confuzia si mai mare a fost balonul de dorinte ascunse ce a