Hunter-Vanatoarea (COMPLET)

14. De neatins

Am terminat si acest capitol, in sfarsit. Nu este foarte lung si nu prea interesant. Cuprinde insa legatura de care am avut nevoie pentru urmatoarele capitole. Nu am povestit din perpectiva lui Daniel, voi spune la sfarsit din perspectiva cui, pentru cei care nu-si dau seama. In final vreau sa va multumesc ca cititi si ca lasati pareri si votati:) asta ma face sa-mi creasca inima de fiecare data :*

Lectura placuta si scuzati greselile, daca exista >:D<

14.   De neatins

Anonim POV.

Sabrina cazuse peste trandafir. Daniel fusese martor. Statea

nemiscat, privind-o cum se prabusea. Era plina de sange, ranita si intr-o stare oribila. Ea nu misca, doar statea peste floarea magica.

Deodata, ceva s-a miscat sub ea, facand ca un tremur sa cuprinda totul si aerul sa o ia razna. Daniel  i-a tipat numele, frica facandu-si loc pe fata lui. A alergat spre ea, dar un varcolac l-a pus la pamant. A scos un raget animalic, din tot pieptul si a aruncat varcolacul intr-un copac, rupandu-l. Alti doi s-au aruncat asupra lui. Era furios, dar mai mult de atat, se putea citi groaza ce iesea din interiorul lui.

Sabrina a scos un sunet sfasietor, plin de suferinta si imbaiat in suspine lungi. O raza de lumina galbena a pornit de unde se afla ea, cuprinzand toti varcolacii. Acestia s-au transformat in momentul contactului, in oameni, prabusindu-se pe rand, unul cate unul, pe zapada inghetata. O data eliberat, Daniel a fugit spre cea care zacea ca si moarta. A intors-o cu foarte multa grija cu fata in sus si a ramas mut cand a vazut-o fara viata. Si-a pus mainile imprejurul pielii ei aproape dezgolite, caci hainele ii era uniste zdrente acum. Chipul ei alb ca de ceara ii era incadrata de bucle negre si ochii adanci, albastrii, ii erau inchisi. Lichidul rosiatic i se stersese de pe fata si arata ca un inger. Toata zapada din jurul lor era patata de sangele ei nevinovat si trandafirul se ofilise, capatand culoarea noroiului.

-Esti moarta! sopti cu gura langa urechea ei. Ii saruta parul si-i trasa conturul buzelor. Isi trecu limba peste buze si inchise ochii.

Pentru o secunda parea sa regrete ca a murit, dar apoi a adoptat figura aroganta specifica lui. Totusi, in pupila rosie se putea observa regretul.

Fata din bratele lui respira o secunda, apoi nimic. Din pieptul ei se auzea un sunet mult prea usor, ca un falfait de aripi indepartat. Nu era ca bataile de inima, era ceva infricosator, un sunet demonic si hipnotizant.

Daniel si-a indreptat privirea spre luna si un oftat i-a scapat printre buze.

-Daca nu ai fi luptat de la inceput, asta nu s-ar fi intamplat, sopti dur, dar moale.

Si-a indreptat privirea spre chipul ei adormit si un zambet de vulpoi i s-a format, un zambet ce nu prevestea nimic bun. S-a aplecat si si-a lipit buzele de ale ei, parca sorbind viata din ea.

A privit fata ei calma si a muscat-o de buza de jos. Sangele i s-a scurs imediat din rana si vampirul si-a asezat gura peste a ei, dandu-i darul suprem: nemurirea.

Si-a ridicat chipul si a privit-o cu mandrie.

-Vei fi ca mine! ii sopti si apoi o lua in brate.

O duse in casa unde a avut loc intrunirea si a intrat cu ea in pivnita intunecata. Acolo se afla un pat din lemn si un lighean cu apa, cu o carpa in el. Patul pe care a fost asezata Sabrina era unul de moda veche, dar foarte comod. Era ceea ce o face ape Sabrina sa para adormita.

S-a departat de ea si privit-o in lung, apoi a inghitit in sec. I-a atins mainile incet, apoi i-a tras conturul sanilor. I-a mangaiat clavicula si ochii i s-au asezat pe curbura abdomenului. Zgarieturile erau adanci si sangele inca se mai scurgea, dar in cantitati reduse.