Hunter-Vanatoarea (COMPLET)

9. Om pentru o zi

9. Om pentru o zi

-Deci, nu mi-ai spus unde ai fost, ii readuc eu aminte dragului

meu prieten.

Daniel zambi cu cel mai frumos zambet al sau si ma privi pe sub gene, dupa care isi privi paharul de cola ce se afla in fata lui, pe masuta de langa geam a unei oarecare pizzarie  din oras.

-Imi raspunzi, te rog! am insistat zambind.

El isi ridica ochii sclipitori spre mine si imi raspunse atat de serios ca inima mi s-a topit:

-In inima ta!

Zambi dulce si-si aseza mana calda peste a mea. Ma privi in ochi pentru cateva minute, fara sa zica sau sa faca altceva.

Razele estompate ale soarelui se jucau in parul lui blond si pe pielea expusa a fetei lui. Era putin bronzat; probabil inainte de a fi transformat s-a rasfatat sub soare.

Mi-am tras mana de sub a lui in momentul in care chelnerita ne-a adus cele doua pizze comandate. A asezat si ketchup pe masa, mai aproape de Daniel si i-a facut cu ochiul.

-Daca mai ai nevoie de ceva, imi faci semn. Sunt disponibila, rosti pe un ton gretos de dulce.

Nu am zis nimic, doar am privit pe geamul ce dadea spre strada alba. Era o dimineata de decembrie si era atat de multa zapada afara incat abea puteai merge. Chiar si acum se vedeau fulgi de zapada cazand din nori, desi ninsese in ultima saptamana cat pentru tot anul. Totul era de vis, inafara de aceasta chelnerita care flirteaza cu… ce e el pentru mine.

-Nu am nevoie decat de intimidate din partea ta, ii raspunse Daniel pe un ton rece, privind-o cu ochi straini.

Tipa a strambat botu dat cu roz si s-a intors pe calcaie inapoi la tejghea. Vedeam prin geam cum ne privea cu ura, sau ma privea cu ura. Cand se uita la insotitorul meu incerca sa fie provocatoare, ceea ce-l amuza extrem pe vampir.

Daniel mi-a atins mana, apoi a luat-o in palma sa, ducand-o pana la buze si sarutand-o ca un adevarat cavaler. L-am privit cu coada ochiului si primul lucru pe care l-am observat a fost buzele lui putin rosii care atingeau pielea pielea mea cu atat de multa caldura. M-am intors cu totul spre el si i-am zambit, strecurandu-mi mana din capcana lui.

-Sper sa-ti placa mancarea, am zis incet.

S-a aplecat peste masa si a soptit atat de repede ca nu am avut timp sa ii raspund:

-Mi-ar place mai mult daca mi-ai da tu sa mananc, dar nu ma plang!

Apoi a luat o felie de pizza si a muscat cu pofta din ea. A mestecat stramband din nas ceva timp si a inghitit, mai mult fortat. Se pare ca nu prea ii placea mancarea mea, dar a meritat sa incerc numai sa-i pot vedea fata degustata.

A pus restul de felie pe masa si a dat-o deoparte ca si cum ar fi ceva scarbos. Acela a fost momentul in care am inceput sa rad ca nebuna, mai silentios ca sa nu atrag atentia… prea mult.

-Ti se pare amuzant? intreba suparat, dar rasul meu cred ca a fost raspunsul deoarece nu a mai scos nici un sunet pana nu am terminat si ultimul chicot. Am respirat adanc de cateva ori pana sa-mi revin si cand eram sigura ca s-a terminat, i-am vazut fata imbufnata am inceput din nou sa rad.

Dupa ce am terminat eu de mancat ambele pizza si dupa ce am platit altei chelnerite, am plecat spre Parcul Dumbrava sau chiar mai departe. Cert e ca vroiam sa ne plimbam si fiind si dimineata era liniste, zapada neatinsa si pace.