Hunter-Vanatoarea (COMPLET)

23. Epilog

Acesta este epilogul primei mele povesti. Tin sa va multumesc pentru ca ati fost alaturi de mine, de Sabrina si Daniel si de fiecare dintre personaje. Nu as fi reusit sa scriu asta daca nu ati fi fost voi. Pentru mine, Hunter este ceva special. Sper ca si pentru voi.

Inca o data va multumesc celor ce au citit, votat & comentat!

Melodia pe care am pus-o se potriveste de minune cu intreaga poveste:)

23. Epilog

Ce mai zi am avut! La toate orele la care sunt profesoara, am dat tezele semestriale. Saracii copii! Nu au fost grele, dar e foarte urat sa dai teze la unele materii. Din fericire eu nu predau ceva care sa nu le trebuiasca; predau limba romana in liceu, unor copii carora nu le sta gandul la carte sau… scoala. Mai sunt si exceptii, dar rare.

Norocul meu ca astazi este vineri si ultima ora si nu mai am teza de dat la aceasta clasa, asa ca ii voi lasa mai liberi; sa vorbeasca intre ei, sa faca ce doreste inimoara lor. Eu ma voi relaxa putin si ma voi gandi la faptul ca la varsta de 26 de ani, nu am un iubit! Bine, nu am un iubit stabil, doar mici aventuri. Daca nu mi-e dat, nu mi-e dat! Asta e!

-Doamna profesoara? mi se adresa o domnisoara politicos.

O dulceata de fata statea in fata catedrei mele cu o carte groasa in mana. Satena cu ochii verzui, inalta si draguta foc.

-Da, am raspuns politicoasa.

Aceasta era Cristina, una dintre acele exceptii.

-Am gasit cartea asta foarte veche la o librarie din Roma cand am fost cu parintii, am cumparat-o si m-am gandit sa v-o dau dumneavoastra. Mai bine ati citi-o acasa, nu vreau sa vada cineva ce scrie intre copertile ei. Pastrati-o, simt ca e speciala pentru dumneavoastra.

Si a plecat, lasandu-ma cu gura cascata.

Am privit coperta.

Hunter-Vanatoarea.

Avea o coperta aproape obisnuita, cu un trandafir alb pe ea, inconjurat de firisoare subtiri de sange, cu cativa spini pe tulpina. In stanga sus era o stea cu multe colturi, aurie si cu o piatra mov in mijloc.  Mi se pareau cunoscute aceste doua imagini, dar nu le puteam asocia cu nimic. Erau unice si doar in memoria mea.

-Buna ziua! se auzi corul elevilor.

Copii s-au ridicat in picioare si au inceput sa iasa din clasa cu ghiozdanele in spate. Se sunase deja? In fine…. M-am ridicat de la catedra, am luat catalogul si lucrurile mele, impreuna cu acea carte prafuita si am plecat spre cancelarie. Am lasat catalogul si am pornit hotarata spre masina, iar cu aceasta la o cabana de langa lac. Adoram acea cabana, plus ca imi fusese daruita de un fost amant si acolo ma eliberam de stresul saptamanilor de scoala.

Cand am ajuns, mi-am schimbat hainele, mi-am luat costumul de baie pe mine, fiind iunie, cartea, o patura pe care sa ma asez, apa de baut si telefonul cu casti, apoi m-am indreptat spre mal. Cand am ajuns langa apa, am asezat toate lucrurile frumos pe jos si am luat cartea in mana, incepand sa o citesc. Povestea m-a prins imediat, dar era ciudat ca parca mi-o mai povestise cineva, plus ca fata din poveste este foarte asemanatoare cu cineva. Si cartea era cu vampiri si tot felul de zei si varcolaci, vrajitoare rele si dusmanie, plus diavoli si ingeri. Chiar si un copil necromant.

Am lasat-o jos ca si cum m-ar fi ars. Citisem doar primul capitol! Cum de stiam ce se afla in restul cartii?

Inima imi batea foarte tare, provocandu-mi ritmul respiratiei sa se dubleze. Incepusem sa tremur, dar nu de frig, asa ca am hotarat sa intru putin in apa, pana cand luna rasare. Nu mai era mult pana la acel moment deoarece seara  se lasa peste orasul in care am locuit de cand ma stiu, Calarasi.

M-am balacit, m-am relazat si dintr-o data, dupa ce luna a inceput sa domneasca pe bolta senina, un fior m-a cuprins si am revazut imagini ciudate in minte.

Bataile cardiace s-au intetit!

Apa parea ca se incalzeste in jurul meu!

Am ridicat privirea spre cer si mi s-a parut ca am vazut  fata privindu-ma. Teama si-a facut loc  in sufletul meu, facandu-ma sa vreau sa ies din apa, dar paralizandu-ma pe loc in timp ce zgomote de valuri se spargeau de timpanele mele. Stateam cu spatele la locul unde ma instalasem, pe marginea lacului, dar auzeam clar o alta respiratie ce o insotea pe a mea. Nu era la foarte mare distanta in spatele meu, insa acolo ramasese, iar eu nu aveam de gand sa ma intorc. Frica imi inghetase sangele in vene.

Cateva cuvinte se zbateau de peretii creierului meu:

-My bad boy….

Lacrimile mi-au inundat ochii si un mare gol s-a produs in sufletul meu. Nu stiam ce insemnau acele cuvinte ca si semnificatie, insa imi provocau durere.

Ceva m-a atins pe spate.

O mana calda, apoi niste buze calzi, iar eu nu m-am intors.

In schimb, am inchis ochii, simtindu-ma in siguranta si savurand momentul.

Buzele au urcat mai sus, pe gatul meu, trasand o fina linie umeda cu limba, pana la urechea mea. Un parfum unic mi-a invadat narile si simturile mi s-au trezit la viata. Emotii puternice mi-au acaparat corpul si chiar daca imi dadusem seama ce se intampla, nu vroiam sa recunosc.

Insa, acea voce mladioasa mi-a readus aminte cine sunt eu cu adevarat.

-Buna!

Senzuala, barbateasca si atragatoare.

In sfarsit m-am miscat si eu, intorcandu-ma lent cu fata la cel ce ma pandise pana acum din intuneric.

Doi ochi albastrii m-au strafulgerat si lumea mea s-a prabusit. Buzele lui mirifice s-au contopit cu ale mele, dand nastere unei noi lumi. Parul matasos, de culoarea aurului topit, era prea familiar, iar gustul lui mult prea dureros si incitant. Nu se compara stralucirea lui cu intunericul meu.

Incet, am rupt sarutul si ne-am privit in ochi cu patima. Atunci a vorbit el, cu o pasiune cutremuratoare:

-Cati ani au trecut de cand amandoi ne-am gasit sfarsitul in bratele celuilalt, iubita mea? O mie? O eternitate? Sau o secunda in vesnicie?

Lacrimile si-au facut drum pe obrajii mei!

Al meu vampir, om, inger si demon. Pentru eternitate, Daniel al meu!

-Te iubesc, Daniel! am soptit plangand.

-Sabrina mea! Si eu te iubesc! sopti inebunitor de frumos.

Inima mi-a sangerat de fericire.