Hunter-Vanatoarea (COMPLET)

22. Iubirea esti tu

Am postat si acest capitol. Voi preciza ceva la sfarsit! Bucurati-va de el:X Spor la citit si va astept comm-urile, neaparat! La fiecare persoana care citeste Hunter-Vanatoarea!

22. Iubirea esti tu

In sfarsit inapoi in corpul meu!

Era atat de bine!

Sa simt caldura iadului, sa-mi simt degetele, sa-mi bata inima in piept si sa respir aer adevarat. Sa fiu aici era atat de magnific! Nu aveam de gand sa mai las pe nimeni sa-mi ia fericirea, fericirea alaturi de al meu drag, vampir, superb Daniel. Cat imi lipseau bratele lui reci, sarutul lui dulce, felul in care ma inebunea cu doar o privire seducatoare, zambetul arogant si magic, parul lui blond si rebel, ochii rosii, seducatori si pieptul lui dur si atat de ocrotitor! El in totalitate, cu defectele si calitatile lui, cu bune si rele, cu dragoste….

Cat imi lipsise si cat de mult doream sa-l vad acum si sa-l sarut, sa ii sar in brate si el sa ma invarta prin aer.

Lacrimile din ochii mei aproape se revarsau in rauri pe obraji de fericire. Aveam sa-l revad si sa fiu pe veci alaturi de el. De fapt… cat am fost pe taramul umbrelor, Aberald, pazitorul portii dintre cele doua lumi, mi-a povestit ca daca Ereshkigal va fi ucisa de cineva apropiat, Daniel isi va pierde latura de vampir si va trai ca un om, inaintand in varsta ca unul normal, imbatranind incet incet, in timp ce, intr-o luna, isi va revenii la infatisarea reala: ochii albastrii si pielea fierbinte!

Abea asteptam momentul in care vom sta toata ziua la soare, in care pielea lui calda se va atinge de a mea, presarand scantei imprejurul nostru, momentul in care ii voi privii ochii superbi! Abea asteptam sa ies din iad si dupa ceva timp sa ne casatorim, sa aveam multi copii si sa ne iubim pana nu vom mai putea. Visul meu dintotdeauna se va implini, in sfarsit! Voi avea propria mea viata, fara vampiri si creaturi magice care sa ameninte viata mea si a viitoarei mele familii. Aveam de gand sa-mi formez o familie cu Daniel, una numeroasa si minunata, cu lucruri speciale de oferit si de primit. Cum ar fi iubirea si afectiunea, fericirea si lacrimile de bucurie. Toate astea se vor intampla! Trebuie sa se intample deoarece asta mi-am dorit mereu!

Cate stele nu au cazut pentru a-mi indeplinii mie dorinta? O groaza, dar acum sunt prea entuziasmata ca sa stau sa-mi aduc aminte. Doar un singur lucru imi mai ocupa mintea acum: un copil! Apoi doi, trei si tot asa pana nu vom mai putea face! Ce frumos va fi si chiar daca vom avea doar o casuta mica, vom fi extrem de fericiti si ne vom iubi cu totii.

Off… cat asteptam sa il am in fata si sa-i spun cat de mult il iubesc si cat de dor mi-a fost sa-l simt. Sa ii admir infatisarea si sufletul, mai ales acum ca nu va mai fi vampir. Era un vis implinit, o speranta care a reinviat! Cat ii multumeam celei ce mi-a luat corpul: Ishtar! Sper ca acum se afla intr-un loc mai bun decat aici. Dar si Pamantul va fi un loc bun, fara diavoli, insa cu trecerea timpului, o data ce oamenii vor uita de pacate.

Ce linistita ma simteam in acest moment, calma si foarte fericita. Erau multe lucruri care meritau toata atentia mea, dar unul special merita si inima mea! Nu-mi venea sa cred ca la inceput, cand l-am cunoscut pe Daniel, il uram atat de tare ca imi venea sa-l omor, dar ceva nu m-a lasat. Era inima mea ce a recunoscut inima lui! Pieptul meu a vibrat atunci si nu am aflat niciodata de ce. Era acest sentiment ce creste in mine cu fiecare secunda, aceasta iubire infinita si minunata.

Am privit iadul. Totul era pustiu si darapanat. Lava se scurgea de pe pereti si ocupa podeaua. Norocul meu ca stateam pe acea stanca pe care Ishtar si-a gasit linistea. Ii voi fi indatorata, pe veci! Ii eram recunoscatoare ca l-a adus pe Daniel la mine, fara sa-si dea seama.

Am inchis ochii in momentul cand o atingere a trecut peste parul meu. Era Aberald, care se departa cate putin de mine, zambind cu fata ascunsa in giulgiul gri.