Hunter-Vanatoarea (COMPLET)

19. Magie dezlantuita

Am pus acest capitol mai repede, doar pentru voi. Stiu ca cel trecut a fost scurt, nici asta nu e foarte lung, dar sper sa va placa:) Lectura placuta:) Poza nu se vede prea bine, dar va faceti voi o idee:)

19. Magie dezlantuita

Soarele apunea. Asta era singurul lucru pe care il stiam. Trecusera trei zile de cand suntem ascunsi aici si mancam doar ce ne aduceau Daniel si Armand. Nu mai vorbisem cu nimeni de cand ma aflasem aici. Sabrina se afla cu noi in fiecare seara si ziua cateodata, dar mai rar. Pazea intrarea in Ochii ingerului si ne anunta  daca incerca cineva sa intre sau daca se gandea cineva la grota. Eu… eu doar ma gandeam. La ce? La tot ce s-a intamplat pana acum. De cand am revenit, ma simt o straina, dar imi e mai bine asa. Nu am chef sa vorbesc cu nimeni, nu am chef sa fac nimic decat sa stau pe salteaua asta pana la lupta.

Am bagat mana sub saltea si am dat de un pistol mic, argintiu. L-am bagat la picior, unde aveam o banda elastica prinsa si l-am acoperit cu fusta. Voi avea nevoie de el in viitor.

Se mai schimbase cate ceva pe aici. Vrajitoarele au facut o incantatie prin care sa redobandeasca tinerete pierduta si astfel au devenit tinere si frumoase din nou. O data la 50 de ani, in aceasta zi, ele trebuiau sa faca aceasta vraja pentru a nu muri, asa ca au avut voie sa o faca aici, cu conditia sa termine repede.

-Ishtar!

Domnul Andrei se asezase langa mine, strigandu-ma incet.

I-am privit pe ceilalti. Niciunul nu era atent la noi doi. Vampirii vorbeau cu vrajitoarele, iar ceilalti stateau toti intr-un colt si radeau. Se pare ca vampirii se pregateau sa iasa deoarece Sabrina si-a facut aparitia in incapere si a venit direct la noi, la mine si bunicul ei. Daniel si Armand nu au vazut-o deocamdata.

-Ishtar… esti bine? ma intreba frumoasa fantasma. Am dat din cap afirmativ.

-Stiu ca ai multe intrebari. Acum e timpul sa le pui, sopti domnul Andrei. Acum, cat avem timp si posibilitate sa raspundem.

Am meditat cateva clipe la prima intrebare.

-Ce cauta vrajitoarele aici? i-am intrebat.

-Este joia magica, noaptea cu luna noua. Este prima luna noua din acest an, deci iti dai seama ca a trebuit sa le aducem aici, imi explica Sabrina.

-Prima luna noua,… am soptit. Vrei sa spui ca in acesta noapte Ningal va avea un trup? aproape am tipat.

Domnul Andrei mi-a pus mana la gura si mi-a facut semn sa vorbesc mai incet, apoi si-a retras-o.

-Vrajitoarele planuiau sa o ajute pe zeita sa te gaseasca si sa te ucida inainte sa o poti ucide tu pe Ereshkigal. De aceea suntem cu totii aici. Chiar daca nu se vede, suntem de partea ta. Asta e ziua vrajitoarelor si trebuie sa avem grija. Nu trebuie scapate de sub ochi. Sunt periculoase si vor incerca sa te ucida cu mainile lor, ma averiza batranul.

-Nu voi muri decat dupa ce profetia se va implinii, am afirmat maraind. Acum, o alta intrebare. Ce sunteti dumneavoastra? l-am sagetat pe bunicul Sabrinei cu privirea.

El a oftat obosit si si-a frecat ochii. Privirea mea era rece, asteptand raspunsul care ma chinuia.

-Gennadiya, vrajitoarea care a prevestit venirea ta, a fost bunica mea din partea mamei. Eu si toata familia mea avem sange de vrajitori, si Sabrina la fel. Nu in totalitate, dar exista acolo.

Am strans din pumni si din dinti si am asteptat sa vad ce mai zice. Vrajitori… m-am nascut din vrajitori. Blestemati oameni ai diavolului.

-Dar noi suntem altfel de vrajitori. Nu suntem nici buni, nici rai, cel putin mama si cu mine. Mama a murit imediat dupa bunica deoarece mama a fost un nephilim complet. Bunica a atras un inger si s-a indragostit de el, inselandu-l pe bunicul. I-a facut un copil nelegitim ingerului. Mama era acel copil si dupa ce m-a nascut pe mine, a mai trait putin deoarece corpul ei s-a deteriorat mai repede, continand si sange de vrajitor si de inger. O combinatie fatala pentru o femeie. Pe un barbat nu il afecteaza, de aceea eu inca sunt in viata. Sunt doar pe trei sferturi nephilim, dar am mostenit puterea ingerului si a mamei mele. Am mostenit deasemenea si magia bunicii mele si a mamei. De aceea pot sa deschid porti ca cea din lumea umbrelor sau ca cea de aici, isi incheie istorisirea.