Hunter-Vanatoarea (COMPLET)

3. Mistere

Pai, asta e cap 3. Sper sa va placa si lasati o parere sincera.

Cel din poza e Daniel :D

Spor la citit si scuzati greselile.

Capitolul e cam plictisitor, dar veti afla de ce Sabrina a ajuns la orfelinat plus altele.

3. Mistere

-Andrei, ia-o pe Sabrina si ai grija de ea!

-Mami, tati!...

-Sabrinaaaa...

Am tipat cu toate puterile trezindu-ma din visul tulburator. Ce vis,

ala era cosmar in toata regula.

Imi simteam inima trepidand in piept. Fusese cel mai rau lucru pe care-l visse vreodata:

Eram mica, vreo doi anisori aveam si alergam pe camp, la ferma bunicului, bunicul care exista in vis. Cu mine alergau zambitori doi oameni, sot si sotie. Sotia era o fata frumoasa, cu parul scurt pana la umeri (si negru), subtirica,cu ochii caprui, iar sotul ei era inalt, bine facut, frumos, cu parul saten si ochii de un albastru superb. Amandoi ma luau in brate, ma pupau, ma alintau, se jucau cu mine, intr-un cuvant: ma iubeau.

Pana aici fusese frumos, apoi obositi ne-am indreptat spre casa, eu in bratele barbatului, cu capul meu micut pe umarul lui. Il chema Marian, iar pe sotia lui, Catalina. Eu eram Sabrina, fiica lor, lumina ochilor lor...

Cum spuneam: era totul frumos pana aproape de casa, unde Dl. Andrei, tatal lui Marian si bunicul meu, ne-a iesit in cale. Sufla greu si era transpirat.

-Tata, ce s-a intamplat? l-a intrebat speriat Marian.

Bunicul s-a sprijinit pe genunchi si si-a tras rasuflarea.

-Vine..., a reusit sa spuna speriat.

-Cine vine? Intreba Catalina sprijinindu-i mana. Acesta o privi

cu o teama imensa, apoi isi atinti ochii asupra mea. Toti trei m-au privit cu ochi mari.

-Vine..., repeta Catalina.

-Cine vine? am intrebat inocent.

Catalina m-a luat in brate plangand si m-a strans la pieptul ei, pupandu-ma pe frunte. Marian ne-a luat pe amandoua in brate si a suspinat neincetat.

-Mami, tati, cine vine? i-am intrebat din nou.

-De ce nu ii raspundeti copilului? am auzit o voce suava de barbat. Nu-mi spuneti ca nu vreti sa stie de mine, zise trista acea voce.

Eu nu puteam vedea nimic deoarece Catalina ma tinea protector la pieptul ei, iar Dl. Andrei cu Marian stateau in fata noastra ca un scut.

-Ma dezamagiti, zise din nou.

-Daniel, te rog, nu face asta! il implora Catalina plangand. Nu ne separa, te implor. Este singurul nostru copil, iar ea nu ne are decat pe noi...

-Si pe mine, o intrerupse. In cazul in care ai uitat, Catalina, sunt aici pentru ea.

-Dar daca s-a inselat? Daca vrajitoarea s-a inselat? Daca nu e Sabrina? tipa ea.

S-a auzit un marait puternic, apoi toata lumea s-a dat in spate cu un pas.

-Te rog, Daniel, nu ne-o lua! il implora din nou.

-Stiti ca daca nu mi-o dati, o voi lua cu forta! se auzi vocea amenintator.

Eu doar stateam in bratele mamei, cu urechile ciulite. Stiam ca ma va lua de langa ai mei, simteam asta, dar nu la asta ma gandeam, ci la vocea puternica a barbatului misterios. Ma hipnotiza, ma facea sa ma duc la el. Daniel... ce nume fermecator!