Fără cale de întoarcere!

Capitolul 1

Mă trezesc şi adorm în parfumul îmbătător al dragostei...sau cel puțin aşa credeam.Credeam că dragostea este ceva mirific, fantastic,ceva ce mă menținea pe linia de plutire...
Dar, dintr-o dată,auzind alarma,mă trezesc cu corpul întins pe podea zicând:
-Ce dracu caut eu pe jos?
Dar gândurile mi s-au risipit când am auzit o mulțime de paşi îndreptându-se înspre uşa mea. Deodată cineva o deschide: era mama!
-De ce eşti pe podea Sofia?strigă ea surprinsă.
-Doar am căzut!îi spun încercând să o calmez.
-Haide! Ridică-te şi grăbeşte-te! Doar nu vrei să întârzii în prima zi de şcoală!
-Ce?spun eu şocată!
Mă gândisem toată noaptea la iubirea mea atât de mult,încât am şi uitat că începe anul şcolar. Mama pleacă la bucătărie ca să îmi pregătească micul dejun. În timp ce ea îşi făcea treburile zilnice, eu mă pregăteam pentru şcoală. M-am îmbrăcat cu o cămaşă superbă,albă cu o fustă roz şi cu un sacou negru! Apoi mi-am împletit părul. Eram cu totul distrasă când mă strigă mama de la baza scărilor: Vino jos! Micul dejun este gata! Mi-am luat rapid ghiozdanul roz cu fluturi şi am plecat spre bucătărie! Dintr-o dată m-am oprit!
-Unde mi-e telefonul?
M-am întors în cameră ,căutând-ul cu privirea! Mă opresc la birou, văzându-mi telefonul , căştile şi cheile de la maşină!
-Ce uitucă sunt!îmi zic îndreptându-mă spre bucătărie!
Mama mă aștepta nerăbdătoare în bucătărie.
-Bună dimineața rază de soare!o spune cu un zâmbet inocent pe față
-Bună dimineața!spun surprinsă de reacția ei
Ce s-a întâmplat? De ce zâmbești?Ești cumva din vreun univers paralel?
În acel moment,mama râde zgomotos,chicotind copilărește...iar eu încep să-mi mănânc micul dejun...
-Nu prostuțo!M-a sunat tatăl tău!Mi-a spus că în seara asta o să ieșim în oraș,doar noi doi!
Vestea asta m-a surprins atât de tare încât am început să râd isteric.
-Tata?Tu și cu tata?Ai întâlnire în oraș?
-Da scumpo!Așa că vreau să te rog ca,în seara asta să fii cuminte.
-Ok...îi spun Katiei să vină la mine.
-Ok.Acum...termină-ți micul dejun și du-te la școală.
Termin micul dejun,îmi încalț pantofii roz cu fundițe și merg în garaj ca să scot mașina.
Deschid ușa de la garaj și o văd.
-Mașina mea!o spun sărind într-un picior de bucurie...
Mașina mea...este un Peugeot 207 CC roz...
Deschid ușa mașini,când văd alături o motocicletă neagră.
Dintr-o dată mă întristez.Mă duc spre motocicletă și mă uit la ea insistent.
-Mhm...am multe amintiri cu tine!
După câteva minute ,mă uit la ceas și intru în mașină.
Înainte de a pleca,mai arunc o privire motocicletei,apoi apăs pe accelerație și plec.