Fără cale de întoarcere!

Capitolul 7

-Tu îl iubeşti?mă întreabă Mihai cu sufletul la gură.
-Eu l-am iubit,iar el nu a ştiut să mă țină aproape! Eu doar pe tine te iubesc.
După ce am rostit aceste cuvinte el m-a luat în brațe ridicându-mă,iar eu încolăcindu-mă cu picioarele în jurul lui. Ca dovadă a iubirii mele, l-am sărutat uşor pe buzele lui moi.
Ca răspuns la sărut,el m-a sărutat pasional şi m-a strâns puternic.
Preț de câteva minute el m-a ținut aşa, eu nemaiputând să ies din strânsoare.
-Dar cine voia să iasă?îmi spun eu atunci.
Dar o voce îmi tot dă bătăi de cap...
-Lasă-l pe Mihai şi împacăte cu Sebastian.
Mhm...nesiguranța nu mă lasă nici acum...
După ce m-a lăsat jos,am mers împreună în clasă ținându-ne de mână.
Primele patru ore le-am petrecut în aceeaşi bancă jucându-ne ca doi copii amorezați.
Însă,la prânz,el a trebuit să plece, dar nu înainte de a mă lua în brațe şi a mă săruta cu foc.
-Chiar trebuie să pleci?...
-Este ceva urgent!îmi spune el grăbit...
-Ok!
El pleacă grăbit spre motocicletă lăsându-mă confuză şi îngândurată...
-Oare ce s-a întâmplat?
Mhm...cred că Katia deja mă caută...
Mă duc țopăind de bucurie spre bancă,dar mă opresc atunci când văd un plic roşu nedeschis...
-Încă nu l-a dechis nimeni?strig eu puțin confuză.
Îl deschid nerăbdătoare,crezând că l-a lăsat Mihai, dar acesta era de la Sebastian...
"Iubirea mea...
În seara aceasta vreau să fim doar noi doi. Vreau sa fim aproape unul de celălalt şi să reaprindem flacăra iubirii noastre. De aceea, te voi lua în seara aceasta la ora 8. Te iubesc, sufletul meu.
Sebastian."

După ce am terminat de citit scrisoarea,am rupt-o în mii de bucăți,ieşind afară.
-Ce să fac?Ce să fac?mă tot întrebam nedumerită...
-Întâlneşte-te cu el!strigă vocea din capul meu...
-Nu... nu o să mă întâlnesc cu el...
La sfârşitul orelor am plecat acasă...
Nu aveam chef să merg prea mult,aşa că am luat-o pe o scurtătură, pe o alee...
Am mers ce am mers, când îl văd pe Mihai în brațele altei fete sărutându-se şi jucându-se ca doi îndrăgostiți.
Văzându-l cât munceşte la ea, am trecut pe lângă ei,cu greu stăpânindu-mă ca să nu fac scandal în mijlocul străzii.
Când am ajuns în dreptul lor, el s-a oprit ,iar când a văzut că îi ignor, a venit după mine strigând:
-Aşteaptă Sofia!Lasă-mă să-ți explic! Nu m-am putut abține şi am început să plâng. Plângeam,dar mergeam în continuare. Nu mă puteam opri...Trădarea a fost mult prea mare.
În acel moment,mi-am spus:
-Singură voi fii mereu! Nimeni nu mă poate înțelege!
Când am ajuns acasă, m-am dus direct în camera mea,mi-am aruncat ghiozdanul şi geaca şi m-am pus în pat plângând în hohote. M-am calmat doar atunci când am adormit uşor.
Dar m-am trezit subit,telefonul sunând de zor.
Era Mihai!
Chiar dacă la inceput nu am vrut să îi răspund, mi-am călcat orgoliul și i-am răspuns.
-Alo!îi răspund eu având o voce tremurândă.
-Ah!ce proastă ești Sofia!mă cert eu în gând că mi-am trădat sentimentele.
-Sofia,îmi pare rău că te-am făcut să suferi!
-Erai singurul care nu mă trădaseră şi am crezut că așa va rămâne...se pare că mă mințeam singură...
-Vreau să ne întâlnim...
-Nu pot...îmi pare rău...
-Chiar vreau să vorbim,să mă lași să îți explic...
-Să îmi explici? Ce dracu vrei să îmi explici? Cum te sărutai cu aia? Sau cum ea se urca pe tine?
-Te rog să mă ierți...
-Nu pot...vreau să stau singură... nu vreau să mai vorbim...du-te la "iubițica ta"... măcar lângă ea să fii acum...
-Nu mai sunt cu ea...
-Nici nu mă interesează!!!
-Nu minți! Știu că te interesează și că încă mă iubești.
-Da, încă te iubesc,dar nu pot trece peste!
Îmi pare rău.La revedere Mihai!
-Stai...nu închide!...
Închid telefonul enervantă de insistențele lui.
-Ce fac?mă întreb confuză
-A,nu faci nimic,doar dai cu piciorul la dragostea ta!îmi răspunde conştiința plină de sarcasm...
Uşor,uşor mă opresc din plâns,încercând să gândesc rațional.
-Ce dracu am? Trebuie să mă liniştesc.