Fără cale de întoarcere!

Capitolul 8

Mă duc şi fac un duş!Telefonul tot suna...haine aruncate pe jos...mă cuprinde uşor extazul,dar îmi revin rapid după un duș rece!
Am ieşit din baie într-un halat roz şi pufos. Mă aşez pe pat şi văd 25 de apeluri pierdute de la Mihai.
Le ignor,închid telefonul şi îl pun pe birou.
-Oare ce tot fac?De ce m-am schimbat atât de mult?
Mhm....mâine vreau ca totul să fie diferit.
În acel moment m-am dus la dulap şi am scos cutia pentru urgențe. Cutia de urgențe o folosesc doar când simt că nu mă mai pot preface că sunt fericită.
Acolo aveam haine,accesorii,încălțăminte de culoare neagră,un rucsac negru cu un craniu în flăcări,rechizite şi un bilet pe care scria numărul celei mai bune prietene ale mele,Sabrina.
Sabrina este una din prietenele pe care nu le pot minți,pe care nu le pot manipula și nu pot să mă gandesc la cei care m-au trădat în preajma ei.
O sun plină de nerăbdare:
-Sabrina?spun eu cu o voce tremurândă.
-Hey,ce-ai pățit?mă întreabă surprinsă de voce.
-Aveam nevoie să aud vocea unui prieten!
-Așteaptă puțin, vin imediat la tine.
-Dar.....
Sabrina stătea la câteva străzi distanță. Făcea câteva minute sau chiar mai puțin atunci când ignora toate semafoarele şi poliția.
-Hey,ai ajuns!o spun cu un zâmbet larg pe față.
Sabrina,o fată cu un păr lung de culoarea mahonului,cu un stil rebel și puțin dezordonat. Era îmbrăcată cu un tricou negru cu dantelă în părțile laterale ,o pereche de blugi negri,mulați,cu o pereche de pantofi negri şi cu o geacă neagră.
-Hey!Am venit cât de repede am putut! Ce s-a întâmplat? De ce mai aveai puțin și începeai să plângi?
În acel moment mă simțeam ca ultimul om de pe pământ. Ştiam că nu pot să o mint așa că i-am spus adevărul.
-M-am certat cu iubitul meu.
-Oh. Am înțeles. Păi, eu zic să nu mai ai fața asta de cățel plouat şi hai să intrăm.
-Ah,da. Scuze. Nu am observat că încă suntem la uşă.
Am mers în camera mea,fiind conștientă că nu o să scap de ea până nu o să mă simt mai bine.
-Știi. Eu vreau să îți cer o favoare.
-Spune. Deja văd că ai scos cutia pentru urgențe.
-Vreau să îmi schimb stilul.
-Știi că trebuie să o luăm treptat,nu?
-Da,sunt conștientă.
-Mhm...cu ce să începem...da,cu hainele.Dar ce stil vrei să adopți?
-Vreau să arăt exact așa cum sunt,puternică,ambițioasă și nu slabă și naivă.
-Bun,în acest caz să alegem culori mai închise. Vom începe cu alb şi vom termina cu negru.

La început este bine să te îmbraci cu nuanțe mai deschise,alb sau gri,iar apoi vom ajunge și la negru.
În seara aceasta vom avea mult de lucru.
În timp ce schimbam garderoba mea roz bonbon cu cea neagră,Sabrina a început să pună tot felul de întrebări:
-Şi ce s-a întâmplat între tine şi iubițelul tău?
-M-a înşelat cu alta.îi răspund întristându-mă imediat.
-A făcut ce?îmi răspunde surprinsă de răspuns.
-Nu știu ce să fac. Să-l iert sau nu?
-Adu sfoara şi biciul. În noaptea asta îl dezbrac,îl leg de copac şi îi dau cu biciul până la Sfântul Aşteaptă....nici să nu aud că vă împăcați.
-Ok.
-Gata,am terminat.
-Mersi mult.
-Stai așa. Treaba mea nu s-a terminat aici.
-Nu?
-Nu. O să te ajut și cu restul pentru că vreau ca tu să fii bine.
Ştiu cât de mult ai fost rănită de Sebastian şi nu am putut să-ți fiu alături. Dar,de data asta nu pot.
-Mulțumesc.
-Nu ai pentru ce. Acum să îți alegem ținuta pentru şcoală. Apropo,mâine îți iei motorul.
-Ok.spun eu radiind parcă de fericire.
-Bun. Am găsit ceva. Mâine te vei îmbrăca cu astea.
Sabrina a ales pentru mine un maieu negru cu roşu şi dantelă pe spate,o pereche de blugi negri tăiați,o pereche de botine negre înalte și o jachetă neagră din piele.
-Ești un înger.îi spun Sabrinei plină de fericire.
-Fac şi eu tot ce pot!exclamă ea cu fericire în glas.
-Hai să dormim. Mâine dimineață avem mult de muncă.spun eu în timp ce casc ușor.
-Ok. Noapte bună!zice ea stingând lumina.
Mă întreb....oare ce se va întâmpla mâine?....