Fără cale de întoarcere!

Capitolul 20

Sofia povestește

Zilele trec,iar proba la mate vine.
-Am atât de multe emoții!spun eu parcă nerăbdătoare să văd subiectele...
-Stai calmă!spune Sebastian...Totul va fi bine!
Intru în sală și dau proba.
Am avut emoții degeaba.Am făcut fiecare subiect!!!
Am ieșit din sală fericită,dar cu chef de învățat!
Mai aveam doar proba finală vineri.
Chimia este pentru mine!
În sfârsit!
Vine și ziua de vineri!
Emoții peste emoții degeaba.Intru în sală,îmi primesc subiectul,îl rezolv în două ore și gata.
Ca să nu mai spun că Sabrina m-a încurajat în modul ei original.
Măcar Seb mă înțelege.A fost extrem de agitat înainte să aibă subiectul în față.
După examene am mers în oraș cu Sebastian.
Am oprit într-un bar și am început să discutăm.
-Și?mă întreabă el ironic...Cum a fost?
Zâmbesc în timp ce mă uit la chipul lui.Parcă mă analiza din cap până în picioare.
-Îmi place de această Sofia!Mi-a lipsit zâmbetul ăsta!
-Da?îl întreb eu încercând să par serioasă...
-Da.Mi-ai lipsit extrem de mult.În special parfumul tău.
-Da?Se numește La vie est belle!Ia-ți o sticlă!
-Nu fi rea Sofia!
Iar se uită serios la mine.Are o privire de parcă ar încerca să pătrundă în sufletul meu.Din nou!
Păcat că porțile sunt închise!
Îmi ia mâna stângă cu ambele mâini și începe să-mi gâdile podul palmei ușor!La început am rămas cu privirea fixată asupra geamului care ține loc de perete.Apoi mă întorc lent cu privirea spre el!Când mi-a vazut fața,s-a cutremurat pe loc!A încetat!
Știm amândoi că nu mai putem să facem greșeli.Am suferit prea mult!
-Știu!spune el întrerupându-mi cursul gândurilor...
-Ce este?îl întreb după câteva clipe de tăcere...Priveliștea este captivantă.
-De ce vrei să te maturizezi?
-Unul dintre noi trebuie să fie!
-Ba nu!
-Ba da Sebastian!
-Bun ,dar nu-ți mai sacrifica fericirea!Tu meriți mult mai mult de atât.Sper doar atât.Promite-mi că o să fi fericită!
-De ce o spui ca și cum ți-ai lua adio?
-Păi,e clar că nu mă mai vrei în viața ta.
-Nu am spus asta și nu o voi spune niciodată.
-Atunci de ce pare că nu mă mai vrei prin preajma ta?
-Poate pentru că nu vreau să te fac să suferi.Asta ar fi de-a dreptul nedrept din partea mea.
-Și cum m-ai putea oare face să sufăr?mă întreabă oarecum curios de răspunsul pe care o să i-l dau...
-Un bun exemplu este cel de la petrecere.Chiar ai crezut că te pot înșela.Deși nu a fost vina mea,am suferit din cauza vinovăției mele.
Îmi ia mâinile în mâinile lui.Are mâini puternice.Parcă îmi dau așa,un sentiment de siguranță.Asta îmi aduce aminte de îmbrățișările lui calde și protectoare.Cât de mult îmi lipsesc acele îmbrățișări.
-Nu ai de ce.Mie îmi pare rău pentru ce s-a întâmplat.
-Chiar te vreau,dar ceva din mine spune că nu vei fi fericit alături de mine.
-Nu cred asta.Tu ești singura persoană care mă cunoaște cu adevărat!Care îmi cunoaște defectele și calitățile!Care îmi știe greșelile.Cea care m-a îndreptat pe calea cea bună.Eroina mea!Iubirea mea!Nu am mai iubit pe nimeni la fel!
-Te cred!Sentimentul este reciproc.
-Te iubesc Sofia!Tu ești viața mea și așa vei rămâne.Indiferent dacă vei fi cu mine sau nu.
-Nici nu ai idee cât de mult pot să te iubesc Sebastian!Tu ești cel care mi-a arătat că iubirea poate să existe și în inima mea!Mi-ai arătat că pot mult mai mult și că trebuie să am încredere în mine.Te iubesc!
În acel moment s-a ridicat,a lăsat niște bani pe masă și mi-a întins mâna.
I-am dat mâna și m-a ridicat.
M-a sărutat pe frunte și am plecat.
Afară mi-a zis că vrea să-l urmez.
Desigur.Nu se putea termina ziua mai frumos decât cu un apus de soare.
Un apus frumos văzut din bulevardul din deal.Ne-am așezat pe o bancă ținându-ne de mână.Pare ceva banal,dar în acel moment chiar am avut nevoie de el lângă mine.Sunt o persoană serioasă,indiferentă și hotărâtă,dar lângă el simt că pur și simplu am puterea să trec peste tot și să mă simt perfectă.Nimic nu putea să îmi întrerupă liniștea perfectă.Deodată am simțit două brațe puternice care mă strâng în brațe.Mă sărută pe frunte și îmi șoptește ceva la ureche.A spus "Te iubesc!".M-a făcut să mă relaxez și mai mult.Subit simt un miros puternic.Un miros de neuitat ce mă duce cu gândul la momentele noastre împreună.Momente pline de căldură și de frumusețe.Aceste momente îmi aduc lacrimi pe față.În special primul nostru sărut.M-am împiedicat de piciorul unui coleg și am căzut peste el.
Îmi observă lacrimile de pe față.
-De ce plângi?mă întreabă confuz...
-Chiar mi-ai lipsit.
Mă ridic din brațele lui.Îi iau mâna și o pun pe obrazul meu.El îmi ia obrazul în mâna sa și își apropie fața de a mea.Mă sărută pasional.Un moment greu de uitat.
Acest moment este cel hotărâtor.Indiferent cât m-aș opune,eu știu că îl iubesc orice aș face.Este o parte din mine.