Fără cale de întoarcere!

Capitolul 12

Sebastian povestește
-Dar o iubesc mult.Nu o pot lăsa baltă.
Da,merită...Sofia...pur și simplu te iubesc.
O văd zdrobită de această situație.
În momentul ăsta îmi doresc să o iau în brațe ,să o strâng la piept,chiar dacă ar putea fi ultima mea zi alături de ea.

Sofia povestește
Merg de ceva timp cu mitocicleta și tot nu mă simt bine.
-Nu pot să înteleg.Cum de încă mă mai simt rău?Ar trebui să mă simt foarte bine...chiar excelent.
-Ce?strig eu uitându-mă în jur.
-Unde sunt?
-Nu pot să cred că m-am rătăcit.

Gândurile trec,iar oamenii nu pot fi atenți la mai multe lucruri.Sofia gândindu-se doar la Sebastian nu este atentă la drum,iar un șofer beat mort a intrat în mitocicletă.

Sebastian povestește
-Nu mi-a răspuns nici la telefon și nici la mesaje.Atât de supărată să fie?Merg la ea.Nu o pot lăsa să sufere.O iubesc foarte mult pe puştoaica asta.
Mă scol din pat și ies direct pe geam.
-Nu vreau să creadă că sunt nervos pe ea.Oricum nu pot fi.Este așa de dulce.
Îmi iau motocicleta și plec la ea.
-Cred că deja a ajuns acasă.
Ajung la casa ei,iar în jurul meu văd doar mașini de poliție.
Mă îndrept spre părinții ei.Îi văd plângând.Oare ce dracu se întâmplă?
Mă grăbesc să văd ce se întâmplă.
Ajung în dreptul părinților ei,dar e prea târziu ca să cer informații.Mama ei a leșinat.Îl întreb pe tatăl ei ce s-a întâmplat...
-Ce s-a întâmplat domnule Creed?îl întreb bulversat de întâmplări...
-Oh Sebastian!Nu pot...nu pot
-Ce s-a întâmplat domnule?
-Sofia a...a avut un accident grav mergând cu motocicleta.spune tatăl ei printre lacrimi.
-Cum?Doar ce am fost cu ea acum două ore.
-Polițiștii au spus că ea nu avea cum să scape nevătămată.Șoferul beat ocupase întreaga șosea,iar ea avea viteză prea mare ca să poată opri.
-Unde este Sofia acum?
-La spitalul din centru,în comă.
-Nu pot crede așa ceva.
Cad în genunchi.O mulțime de lacrimi ies incontrolabil.
-Am fost cu ea până acum două ore.
Trebuia să mergem împreună la majoratul prietenului meu.Nu îmi mai pasă de nimic.Vreau doar să o văd bine.
Domnul Creed mi-a pus atunci mâna pe umarul drept și mi-a spus că totul va fi bine.
-Merg acum la ea.Vreau să o văd,chiar dacă pentru puțin timp.
-Ok.Eu trebuie să văd ce face doamna Creed(care în timpul discuției și-a revenit din leșin).

Sebastian povestește

Of! Nu pot să cred! De ce am plecat de lângă ea?
Plec nervos de la casa prințesei mele și ajung cu viteza luminii la spital.
Intru în spital și mă îndrept direct spre recepție.
-Mă scuzați! În ce sală este internată Sofia Creed?
În acel moment apare doctorul care a operat-o pe prințesa mea.
-Cine sunteți?mă întreabă doctorul...
-Mă numesc Sebastian Lebedev și sunt iubitul Sofiei.
-Dacă nu sunteți o rudă de-a ei nu puteți intra.
-Dar trebuie să o văd!!!
-O zi bună! La revedere!
Imediat l-am oprit pe doctor. El a încercat din răsputeri să-și desprindă mâna,dar în zadar.
-Vă rog doctore! Trebuie să mă ajutați cumva!
-Vino cu mine!spuse doctorul pus pe gânduri...
Mergem pe holurile spitalului până la sala în care se afla iubita mea.
Împing ușa,dar când vreau să intru sunt oprit de o mână fermă.
-Ascultă! Știu că o iubești pe această fată! Tocmai de asta trebuie să te atenționez. Când se va trezi,se poate să nu te mai recunoască!
Ascult înfiorat ceea ce-mi spune doctorul.
-Niciodată nu m-am gândit că există posibilitatea să nu mă recunoască!
Doctorul mă lasă să intru.Mă duc direct la patul ei.
-Te iubesc!îi spun luând-o de mână...
O sărut pe frunte cu lacrimi în ochi.
-Cum de am permis să ți se-ntâmple asta?o spun eu nervos.
O văd pe Katia intrând deodată pe ușă.
Vine înspre mine și mă sărută!
Eu o depărtez,dar aud o voce cunoscută!
-Serios?mă întreabă Sofia...
-Iubito,nu este ceea ce pare.
-Pare că sperai să nu mă trezesc!spune ea în timp ce se deconectează de la aparate...
-Nu este adevărat! Ea m-a sărutat pe mine!
Sofia își ia geaca,se încalță și pleacă.
Se întoarce după 2 minute.
-Scuze de deranj! Mi-am uitat telefonul și cheile.

Sebastian povestește

-Ce dracu a fost asta?
-Dar ce ai dragă?Nu ți-a plăcut sărutul nostru?
-Pleacă de aici nerecunoscătoare mică ce ești! Sofia a fost cea mai bună prietenă a ta!De ce ai făcut toate astea?
-Ca să te am scumpule!Nu voiam să mai stai în brațele curvei ăleia nici măcar o secundă!spune Katya încercând să mă ia în brațe...
-Lasă-mă!Ești o patetică!
Plec înainte ca tiranica asta să se mai atingă de mine.