We Have Been Blessed

Capitolul 5

            Săptămâna ce urmă, lucrurile intraseră într-o oarecare rutină.

            Școală, studiu biblic, din când în când masturbare. Nimic ieșit din comun.

            Aaron se mai văzuse odată cu Jean și de data asta nu părea atât de dezamăgit. Nu știam dacă era cazul să mă bucur de asta sau să fiu dezamăgit în locul său.

            Nu avusesem ocazia să-mi pun planul în aplicare, și cu cât mă gândeam mai mult la el, cu atât părea mai prost, dar continua să fie tentant. Mult prea tentant ca să nu încerc măcar.

              Aveam nevoie, însă, de momentul oportun. Un moment în care Aaron să nu fie nici prea fericit, dar nici dezamăgit. Aveam nevoie de un moment în care Aaron să fie calm. Doar calm. Sorții, în schimb, nu erau de partea mea.

            Asta până când eu și Aaron ne certasem.

           — Uite, nu am nimic cu faptul că tu te masturbezi, bine? Dar te rog, ridică colacul și trage apa când termini.

            Mi-am dat ochii peste cap.

            Habar nu aveam că o dispută legată de sperma mea avea să pună lucrurile în mișcare.

            — Ok, am zis. Nu se va mai repeta.

            Aaron își ridică sprâncenele, ca și cum ar fi pus la îndoială ceea ce spusesem.

            — Mă așteptam la ceva proteste, spuse el.

            Am ridicat din umeri. Nu aveam niciun motiv pentru care să protestez. Dacă Aaron voia să trag apa, aveam să mă asigur că voi trage apa.

            În plus, nu asta era ideea? Să mă facă să fiu de acord cu el? De ce se aștepta să protestez?

            — Nimic? insistă el.

            — Nu. De ce aș vrea să mă cert cu colegul meu de cameră?

            — Nu înțeleg de ce îți pasă, îmi spuse el.

            — Pur și simplu îmi pasă.

            — Nu, spuse el, iar asta mă surprinse.

            — Nu ce?

            — Termină. Nu știu exact ce faci dar te rog să încetezi. În caz că n-ai observat, încerc să mă țin cât mai departe, iar tu nu ajuți deloc.

            Eram confuz.

            — Și ce ar trebuii să fac?

            — Pur și simplu ignoră-mă. Nu vorbii cu mine. Prefă-te că nu exist.

            Aaron se comporta ciudat, luând în calcul faptul că el începuse această discuție și tot el îmi cerea să îl ignor,, iar asta mă făcu să cred că se certase cu Jean încă odată, iar toată furia sa se revărsa asupra primei persoane cu care făcuse contact.

           — Uite, Aaron...

           — Nu. Te rog, nu am nevoie să te prefaci că ești drăguț cu mine, îmi replică el.

           — Nu mă prefac, am zis. Voiam doar să-mi fac un prieten.

            Simțeam că discuția asta nu ducea nicăieri, așa că m-am întors pe călcâie și am ieșit din cameră, fără să mai spun nimic, dar nu înainte să-i acord lui Aaron o ultimă privire.