We Have Been Blessed

Capitol special: Levi

            — Cred că ar trebui să ne despărțim.

            Așa era Isaiah. Toate lucrurile importante le spunea fără să trădeze vreo emoție, ținându-și ochii în pământ.

            — Înțeleg, am spus.

            El se crispă, frecându-și bărbia de umărul stâng într-un gest pe care nu-l mai văzusem la nimeni altcineva și privi în jur la oamenii din cafenea. Nu erau mulți, însă destui ca să-l stânjenească.

            Atunci când îl îmbrățișam între așternuturi, când nimeni altcineva nu ne putea vedea sau auzi, îi simțeam zâmbetul pe pielea mea și nu puteam să-i răspund decât cu cele mai calde atingeri. Însă printre oameni, Isaiah devenea umil și reținut.

            Îl cunoscusem cu cinci luni în urmă prin intermediul unui elev de a lui Abel. Venea în fiecare sâmbătă dimineață să-și ia fratele acasă de la internat și în fiecare sâmbătă eu mă asiguram că aveam să fiu acolo ca să-i vorbesc.

            Mă atrase din cauza aspectului său, recunoșteam. Toți băieții cu care fusesem în ultimii ani aveau anumite trăsături comune: păr blond, ochi albaștrii și o constituție firavă. Nu fuseseră mulți, însă nicio relație nu se terminase cu bine.

            — Spune-mi ce simți, l-am îndemnat.

            Pentru prima dată în acea zi, Isaiah mă privi în ochi.

            — Nu cred că mă iubești cu adevărat. Nu așa cum te iubesc eu. Cred că sunt pentru tine doar un înlocuitor pentru altcineva. Cineva pe care chiar îl iubești.

            Am încuviințat.

            Isaiah era un băiat inteligent, însă ajuta mult faptul că eu eram o carte deschisă. Mă uitam la el cu ochii altcuiva, admirând frumusețea cuiva care-i semăna și nu-i era greu să-și dea seama de asta.

            — Adevărul e că te plac mult Levi, dar știu că tu nu ești serios în privința mea.

            I-am luat mâna într-a mea și i-am strâns-o cu putere.

            — Meriți pe cineva mai bun ca mine, am spus. Apreciez că ai fost atât de sincer și bun cu mine și că m-ai acceptat și îmi pare rău că nu am putut să-ți ofer mai mult.

            Probabil ar fi vrut să mă agăț de el, să-i promit că aveam să-l iubesc în continuare, însă nu aș fi putut să-i promit ceva ce nu aveam de unde să-i dau.

            El își mușcă buza, însă se conformă.

            Ne-am ridicat amândoi de la masă; eu am insistat să plătesc consumația, iar înainte să ieșim, Isaiah se așeză înaintea mea și ridicându-se pe vârfuri, mă sărută.

            I-am răspuns la sărut, știind că avea să fie poate ultimul, trecându-mi mâinile împrejurul său și aducându-l mai aproape de mine.

            — Luați-vă o cameră, spuse cineva din împrejurimi, lucru care-l făcu Isaiah să rupă imediat sărutul. Un ospătar ne privea mustrător, așa că am plecat.

            Fără ca niciunul dintre noi să rostească vreun cuvânt, pașii ne-au condus către un motel din apropiere unde am închiriat o cameră. Niciunul dintre noi nu știa cum avea să se sfârșească asta, însă continuam amândoi să mergem.

            În timp ce plăteam camera, el mă apucă de mână și-și împleti degetele de ale mele; am urcat scările în tăcere și tot în tăcere ne-am așezat pe pat.