We Have Been Blessed

Capitolul 19

            Știam că urmează să mă fac de cacao spunându-i mamei să-mi anuleze cererea de transfer și știam că urmează veșnicul „ți-am spus eu", însă dacă voiam ca Aaron să-l dea dracului pe Jacob trebuia să o fac.

            Spre surprinderea mea, mama fu destul de înțelegătoare, însă cererile de transfer nu se puteau anula.

            — Deci nu se poate face nimic? am întrebat eu.

            — Ei bine, s-ar putea, dacă aș fi depus cererea măcar, dar nu am făcut-o.

            Îmi zâmbi fals, iar eu am făcut la fel, dar i-am mulțumit. Mă întrebă apoi ce anume m-a făcut să mă răzgândesc, iar după minute de tăcere nu am reușit decât să spun „Aaron mă iubește" iar mama îmi zâmbi din nou, de data asta sincer, însă pe chipul său se observa o oarecare fărâmă de amărăciune.

           Știam că încearcă, însă știam și că îi era imposibil să accepte în totalitate natura relației dintre mine și Aaron. Chiar și așa, apreciam tot ce făcuse pentru mine.

         După școală l-am luat pe Aaron cu mine și l-am căutat pe Jacob. Se afla în curte, stând pe o bancă alături de Dima și alți doi tipi, vorbind încet și râzând din când în când.

            Aaron îmi părea anxios, dar după ce m-am asigurat că nimeni altcineva nu se afla prin împrejurimi, l-am strâns tare de mână și am mers în urma lui. Aveam să fiu acolo pentru el, aveam să mă revanșez și aveam să fac totul să meargă de data asta. El îmi zâmbi și continuă să meargă.

            —Ia te uită, Callahan și iubițelul, spuse Dima pe un ton batjocoritor.

            Avusesem nevoie de întreaga mea prezență de spirit să nu-mi imaginez cum Aaron îl atinse pe tipul ăsta și să nu-l pocnesc direct în față, însă nu ar fi ieșit bine pentru nici unul dintre noi, așa că mi-am înfipt călcâiele în asfalt și mi-am mușcat obrazul.

            — Jacob, spuse Aaron, însă el nu-l privi decât scurt, apoi, spre surprinderea tuturor, începu să cânte.

            Îl privea pe Aaron, își legăna din când în când capul și cântă:

What I've felt, what I've known

So sick and tired, I stand alone

Could you be there

'Cause I'm the one who waits for you

Or are you unforgiven too?

            Chiar și așa, Aaron îl ignoră și continuă să vorbească.

            — Jacob, mă tem că nu mă pot vedea cu tine în seara asta.

            Acesta îl privea acum direct în ochi, dar după câteva secunde în care menținu contactul vizual, Jacob cântă din nou:

Oh, what I've felt

Oh, what I've known

I'll take this key and I'll bury it in you

Because you're unforgiven too.

            — Jacob... Aaron încercă încă o dată.

            —  Okay, fă ce vrei, nu-mi pasă, spuse el. Duceți-vă și sodomizați-vă cât vreți, nu-i problema mea, spuse el, apoi continuă să cânte.

            Dima vru să protesteze, însă Jacob nu-i dădu ascultare.

            L-am luat pe Aaron de mână și am încercat să-l iau de acolo, însă acesta ezită. Încercase să-i mai vorbească lui Jacob și nu înțelegeam de ce.