Nu pot sa trăiesc fără tine!

Capitolul 10 (Petrecerea)

Cand am intrat in cladire era ceva"Waw"
Erau foarte multe persoane care dansau si multe care deabia se mai tineau pe picioare,vreo doi le bagau mana pe sub fuste la doua surori gemene.
In timp ce ma uitam,Dylan disparuse de langa mine,dar mi-am revenit imediat cand l-am vazut ca adusese un baiat.
-Natalia el este Keo,varul meu.
-Ma bucur sa te cunosc Keo!
-Si eu!
-Deci voi sunteti impreuna?
-Da..raspund eu si lasându-l pe Dylan foarte uimit.
-Nu ma asteptam ca Dylan sa fie impreuna cu cineva, a fost, dar relatii de scurta durata.
-Ba Dylan chiar o iubesti?
Dylan se facuse rosul ca o tomata
-Da!
-Serios?
-Eu...
Nu mai apucasem sa zic cuvantul ca se apropie de mine si ma saruta pasional si usor,buzele lui erau ca petalele de trandafiri.
-Pe bune de fața cu toti?!Ne intrerupe varul lui.
-Hai sa dansam iubito!
-Hai!
Muzica era faina,totul era perfect,dupa 2 ore de dansat non-stop trebuia sa ma opresc dar Dylan continua,asa ca m-am dus sa iau ceva de baut.
Cand sa il chem si pe Dyaln sa se odihneasca l-am vazut cum danseaza foarte aproape de o bruneta ,pe care ajunsese sa ii puna mana pe coapsa.
Nu mai puteam sta,lacrimile nu se puteau opri asa ca am decis sa plec,de ce el imi face asa?
Ce l-a apucat?Ca nimic nu băuse,doar suc de portocale.
Am plecat acasa pe jos,ajunsa acasa m-am trantit pe pat direct,nici macar nu ma mai dezbracasem eram distrusa,el ma iubeste dar se da la altele!
*Dylan pov*
O cautam disperat pe Natalia prin mulțimea de oamenii dar nici macar o urma de ea.Cred ca ma vazuse cu bruneta aia,dar nu realizasem ce fac,atunci capul ma durea extrem de tare si o luasem razna de ajunsesem nici sa mai realizez ce fac,dar dupa pariul cu laptele imi revenisem,dar de la ce, nu stiu,dar imi aduc aminte ca langa paharul meu cu suc, era bruneta aia care avea un pliculeț pe care il scapase din mana si cand sa il ia de jos am vazut-o dar nu am realizat ca era drog.
Acum Natalia trebuie sa fie pe undeva,daca nu a plecat,nu trebuia sa o las ca boul.
Ma urasc,ma uraste nu am sa mi-o iert!
Asa ca ii spun varului meu ca plec acasa.
Cand ies din cladire ma urc in masina si plec spre casa.
                          * Dimineata*
*Natalia pov*
Cand ma scol imi simt fata grea asa ca ma duc in dus ca sa imi fac baie eram extenuata fizic si psihic,aveam nevoie de o baie.
Dupa ce am terminat dusul am fugit in bucatarie ca sa mananc ceva.
-Cum a fost aseara,scumpo?
-Bine....spun pe jumatate distrusa.
-Ce a facut Dylan?
-Nimic!
-Nu ma minți tu pe mine!
- Mama chiar nu vreau sa imi mai amintesc!Lasa-ma!Si incep sa plang in bratele mamei mele drage.
-Bine scumpo acum mergi sus sa te odihnesti!
-Pa,te iubesc.
Dupa vreo minute sunase cineva la usa,fug repede spre balcon sa vad cine este si l-am vazut pe Dylan ca venise la mine,asa ca m-am hoatarât sa ies pe usa din spate si sa fug de acasa!
Ajunsesem intr-un parc cam indepartat de casa,dar era foarte frumos,erau numai flori si foarte multi trandafiri imbiători cu miresme superbe.
Atunci m-am gandit ca sa nu se ingrijoreze mama si sa ii dau un mesaj.
*-Mama sa nu iti faci grija daca nu sunt in camera,am plecat in parc,dar sa nu ii zici lui Dylan te rog!
-Ok nu ii voi zice!Sa ai grija de tine!
*Perspectiva lui Dylan*
-Buna dimineata doamna Dawson!
-Buna Dylan!
-As vrea sa vorbesc cu Natalia.
-Pai vezi in camera ei.
-Multumesc,doamna!
-Cu placere!
Urc scarile mai mult fugind.
Bat la usa dar nu raspunde nimeni,asa ca intru ca nesimtitul.
In camera nu era nimeni,era rochia ei de asteara langa dulap aruncata,iar pe birou era un caiet cu desene,erau niste desene minunate si pline de tristete toate.
Imi parea rău ce i-am facut,si acum vream sa o gasesc si sa imi cer scuze pentru tot.
*Perspectiva Nataliei*
Eram in parc pe iarba verde si moale,si ma uitam la nori care se miscau usor si ascultam cantecele pasarilor care treceau pe deasupra mea.
In par aveam un trandafir de un alb imaculat cu un parfum splendid.
Iubeam locul asta!Era ca un al doilea rai,dar mult mai frumos.
Uitasem de toate problemele si ma simteam eu insumi,singura cu pasarile si tot ce ma inconjura.
Razele calde ale soarelui imi incalzea fața.
Telefonul imi deranjase gandurile.
Apelantul era Dylan,dar m-am gandit sa nu ii raspund.
Dupa doua minute primesc mesaj tot de la Dylan,ceea ce parea foarte ingrijorat pentru mine,dar nu imi pasa cat de ingrijorat era,pentru tot ce mi-a facut aseara...
*-Iubito te rog raspunde! Unde esti?Vreau sa vorbim, nu era ceea ce crezi,nu am stiu ce fac!mesaj trimis la 14:56.

-Iubito,raspunde te rog!!mesaj trimis la 15: 26*
La toate mesajele nu i-am raspuns eram prea distrusa.
***
M-am sculat dupa iarba moale pe care acum era doar urma unde am stat,si cerul incepuse sa arate asfintitul,era minunat!
Cand ma uit la ceas acesta indica 20:32.
Era tarziu,si trebuia sa merg acasa.
Ajunsa acasa am avut grija sa nu il scol pe Eliot sau pe mama,si am pasit cu pasi usori,si am intrat in camera.
M-am imbracat in pijamale,si am tras o privire la geamul lui Dylan care deabia venise de la dus.
Era asa frumos,era bine facut,parul era ciufulit.
Asa ca am intors capul inainte sa ma vada,s i m-am bagat in pat,ca maine era luni.

Heii dragilor,sper ca acest capitol a fost cat de cat bunicel,si sper ca v-a placut,va pup:*