Sisters forever

I wanna scream and shout and let it all out.

- I wanna scream and shout....! tipam eu impreuna cu Cass in negura noptii mergand pe mijlocul drumului ca doua nebune.

- Cass, eu nu ma simt prea bine.. spun mai gata sa cad pe jos.

- Haide, Britt. Nu poate sa-ti fie rau chiar in seara asta! spune prietena mea cea mai buna tinandu-ma sa nu cad.

- De ce nu? o intreb. Haide acasa pentru ca altfel presimt ca voi vomita curcubeu pe tine. Mi-a pus mana dupa capul ei ajutandu-ma sa ma deplasez. Stiam eu! Stiam ca nu trebuia sa bem atat, dar nu, ea trebuia sa ma forteze. "Azi e ziua ta. Sarbatoreste si tu!". Si acum imi amintesc vorbele ei ce ma incurajau sa fac ceea ce nu trebuie.

Din ceata densa se ivi o silueta ce se apropia spre noi. Cand se pozitionase in fata noastra puteam sa jur ca parca il mai vazusem undeva, dar tot nu stiam cine e.

- Harry! o aud pe Cass si in secunda urmatoare o vad mai gata sa sara pe el. Imi dai un autograf?

- Sigur, spune.

Acum stiu cine e. Nu am nicio indoiala. Ii urasc pe cei din One Direction. De ce? Chiar nu stiu. Tot ce stiu e ca prietena mea ii adora. Eu as face orice doar sa nu-i mai vad. Pur si simplu nu imi plac, si gata!

- Cass... spun iar Cass vine repede dandu-si seama ca nu ma mai pot tine bine pe picioare si ma prinde inainte sa cad din nou.

- Ce s-a intamplat cu ea? se baga el.

- Pai, vezi tu, in seara asta am sarbatorit amandoua varsta de 18 ani.

- Sunteti gemene? intreaba el mirat.

- Nu, tantalaule, spun enervata.

- Ce are prietena ta?

- Iti spun eu ce ai tu! spun enervata. Ai un ego mai mare decat tine.

- Haide Britt, inainte sa mai zici vreo prostie, spune Cass tinandu-ma bine. Nu o lua in seama, a baut prea mult aseara. Si cu asta, conversatia noastra cu acel tip pe care nu-l plac deloc a luat sfarsit. Am luat-o tot pe marginea drumului indreptandu-ne spre casa bunicilor mei. Chiar abia astept sa ajung acasa. Nu mai pot sta aici. Simt ca o iau razna din cauza bauturii.

In drum ne-au iesit patru baieti. Fiecare era imbracat intr-un stil aparte. S-au apropiat de noi si pareau ingrijorati:

- Va putem ajuta cu ceva? ne intreaba unul dintre ei ce avea parul de un blond inchis spre saten si putin ciufulit, dar care arata dragut.

- Daca nu ne puteti duce acasa nu ne sunteti de folos, spun eu rautacios.

- Nu o luati in seama. A baut cam mult, imi reface Cass reputatia sau mai bine zis impresia ce si-au facut-o ei despre mine.

- Haideti in masina, spune brunetul. Oricum mai trebuie sa asteptam pe cineva. Ne-am pus chiar in spate pentru a putea fi singure, intr-un fel. Baietii au intrat si ei pe rand in masina.

- Stati sa ghicesc: e cumva un nesimtit cu bucle de zici ca e un pudel ce are un ego mai mare decat el? intreb ironica.

- Nu va obositi sa ii raspundeti, se baga Cass din nou. Imi pare rau sa va spun asta dar nu va place. Nu e fana voastra. Baietii nu pareau sa reactioneze in vreun fel asa ca am tacut si eu. Nu mai pot. Ma simt din ce in ce mai rau. Chiar nu inteleg cum de Cass nu are nimic. Si ea a baut la fel de mult ca si mine.

Dupa cateva minute, aparu si cretul cu cateva pungi de cipsuri si inca cateva doze de suc in maini. Urca si el in masina, in fata.

- Ele ce cauta aici?! ii intreaba el mirat pe baieti.

Dupa ce baietii i-au dat o explicatie care era cat se poate de adevarata, am plecat in sfarsit de acolo.

Am intrat cu pasi mari in casa bunicilor mei alaturi de Cass. Ne-am intins pe canapea fiind frante.