Sisters forever

Am nevoie de psihiatru?

- Niall, ce-ar fi daca te-as scapa eu de perciuni? il intreb nervoasa.

- Ia-ti labele de pe mine! tipa la mine blondul, dar eu nu ma las si imi infig unghiile in capul sau. Asa ii trebuie daca imi fura din cipsuri.

- Uita-te la tine! Zici ca ai inghitit o balena cu tot cu coada. Nu ai mancare acasa? Trebuia neaparat sa furi de la mine? tip.

- Dar ti-am cerut si in plus noi te intretinem, spune el smecher.

- M-ai auzit spunand cumva un da? Si in plus, il ingan eu, cipsurile mi le-am luat pe banii mei.

- Ah, te rog. Nu mori tu de cinci lei! imi spune el indignat.

- Poftim? Trebuie neaparat sa iti reamintesc ca aici se plateste in pesos?!

- Terminati! tipa cu totii la noi fiind deja traumatizati. Tot drumul nu am facut altceva decat sa ne certam.

- Perfect. Acum ma suna si mama, spun nervoasa uitandu-ma la telefon, dar fara sa raspund.

- Nu ai de gand sa raspunzi? ma intreaba Harry din spatele meu. Reusise sa ma sperie si tresarisem facandu-l sa rada.

- Nesimtitule! Data viitoare anunta-ma ca esti in spatele meu, spun dupa care raspund la telefon.

Mama ma sunase doar pentru a afla daca mai traim si le-a spus baietilor sa fie atenti cu mine. I-a mai avertizat spunandu-le ca eu nu rezist prea mult fara sa nu enervez pe cineva ceea ce nu este deloc adevarat, Cass e asa. Apoi, baietii i-au zis ca deja sunt traumatizati si ca eu cu Niall ne certam aproape zilnic din cauza cipsurilor, a locurilor in masina sau din cauza galagiei(care face mai mult zgomot). Pana la urma nu o inteleg pe mama pentru ca sunt majora, am 18 ani... sau a uitat cumva asta? Si Cass are 18 deci nu e in grija baietilor asa cum pretinde mama. E aiurea. Adica, intr-un fel, Cass nu poate sa-si poarte singura de grija pentru ca inca se comporta ca un copil si nu e de mirare ca parintii ei nu au lasat-o singura acasa. E vina ei ca sunt aici, dar nu regret nimic.

- In sfarsit am ajuns, bolboroseste Liam iesind primul din masina. E clar ca e disperat sa scape cat mai repede de noi, dar imi e mila de el, saracutul. Pana la urma, dupa mine, el e cel mai matur din trupa si ma intelege... cu exceptia momentelor cand ma cert cu Niall caci atunci primesc cam multe castane in cap din partea lui si de multe ori ajung sa fiu luata cu forta in brate/pe sus si carata pana la mine in camera pentru a fi cat mai departe de Niall. Louis, el e diferit, mult mai nebun, e asemanator cu Harry la asta, pervers dar totusi de treaba, vorbeste mult si uneori urat atunci cand e nervos, dar in rest il iubesc. Hei! Am zis ca il iubesc—ca pe un prieten. La ce va ganditi?! Harry e o copie a lui Louis... sau ar trebui sa spun ca Louis e o copie a lui Harry? In fine, Harry e de treaba, dar doar atunci cand vrea. In rest e enervant, bagacios, ii place sa ma calce pe nervi si sa ma sperie, e pervers etc. Niall e un prieten bun si a fost inca de la inceput. Ma inteleg foarte bine cu el, dar in ultimul timp ne cam certam pe chestii banale si totusi imi e un foarte bun prieten si stiu ca pot sa ma bazez pe el(cu exceptia cand voia sa imi vopseasca fundul in culorile steagului Marii Britanii). Zayn, si cu el m-am inteles inca din prima, poate chiar mai bine decat cu ceilalti. E frumos si asta sunt sigura ca o stiu cu totii. Mi-a placut de el, dar am trecut peste asta. E de treaba, canta minunat, e dragut cand face pe desteptul, are momente cand o ia si el razna alaturi de ceilalti patru, dar stie sa se opreasca(nu tot timpul). Pe scurt, stiu ca pot sa am incredere in el.

- Si acum ce facem? intreb uitandu-ma catre toti ceilalti. Cass radea tinandu-se cu Louis de mana. Ce doamne are si fata asta?!

- Ne vom imparti pe grupe, spune Liam.

Adica?

- Eu voi merge sa fac turul orasului.

- Vin si eu, spune Niall ridicand mana si pleaca amandoi impreuna. Pe drum ne putem opri sa mancam ceva? l-am auzit intrebandu-l pe Liam.