Sisters forever

Baieti, ma puteti ajuta?

Nu, viata mea nu putea fi mai rea de atat. Harry ma uraste iar maine vom pleca in California unde mai mult ca sigur nu ma voi simti in largul meu. Chiar nu vreau sa stiu ce o sa se intample. Pe de o parte ma bucur sa stiu ca Zayn nu mai e suparat pe mine si ca baietii ma iubesc la fel cum ii iubesc si eu, dar Harry... oare ii va trece? Eu una nu pot sa ma inteleg de ce am plecat de la intalnire si ma gandesc ca nici el nu ma intelege, nu ar avea cum din moment ce nici eu nu o fac. M-am intins pe pat luandu-mi o perna pentru a ma simti mai bine. Am strans-o la piept incepand sa plang. Macar am pe cine sa imbratisez. Stai putin? Dar Cass pe ce post este aici?! M-am ridicat in fund iar ea s-a intors sa vada ce vreau sa fac. Vazandu-ma ca plang s-a ridicat si ea si m-a imbratisat.

- Nu mai plange. O sa fie totul bine, mi-a spus ea calm.

- Cass... am spus eu printre suspine.

- Da? m-a intrebat in timp ce ma mangaia pe spate pentru a ma linisti.

- Nu vreau sa ma intorc acasa, am spus plangand si mai tare.

- Nu-ti fa griji. Esti independenta. Nu esti obligata sa faci ceea ce nu vrei.

                                                    *****

Dimineata m-am trezit cu un chef nebun de distractie. Acum nu mai erau nici Cass si nici baietii sa ma trezeasca deoarece ma trezisem prima. Nu-mi sunase telefonul sau orice altceva, pur si simplu ma trezisem eu. Mi-am pus in minte sa gandesc pozitiv si sa imi repet in gand replicile lui Cass de aseara pentru ca ea chiar are dreptate. Nu mai depind de parinti, deci nu sunt obligata sa ii ascult. Imi voi vedea de viata mea si ei nu ma vor impiedica distrugandu-mi visele si incuindu-ma in camera la fel cum o facusera si baietii zilele trecute. Mi-am facut un dus rapid dupa care m-am schimbat, m-am imbracat in niste haine stil boho dupa care m-am asezat pe pat si mi-am luat telefonul pentru a intra pe twitter. Am dat un tweet anuntandu-i pe fanii nostri ca azi vom porni spre California iar apoi mi-am pus telefonul pe noptiera uitandu-ma la Cass cum dormea. Ma intinsesem si eu in pat zicandu-mi ca oricum nu am ce sa fac. As fi putut merge la Harry, dar ori ar fi dormit ori ar fi fost treaz, dar oricum nu ar fi vorbit cu mine, deci nu avea niciun rost sa ma chinui.

- Cass, Britney, treziti-va! Ne scutura cineva, dar nu puteam deschide ochii. Imi era prea somn.

- ...Ce? Am auzit vocea lui Cass care era foarte somnoroasa.

- Treziti-va! Trebuie sa plecam, a spus si apoi mi-am dat seama ca era Zayn. Oh, a revenit totul la normal.

- Zayn! am spus sarindu-i in brate pe neasteptate iar fata lui chiar aproba asta.

- Ce s-a intamplat? m-a intrebat inca surprins.

- Ai revenit! am spus strangandu-l la piept. Harry, am spus vazandu-l in pragul usii.

- Nu, eu am venit doar–, a spus si a plecat fara sa continue propozitia.

- Harry, stai. Nu pleca, am spus, dar el a inchis usa inainte ca eu sa ies. Ce am facut?! am spus asezandu-ma pe pat, incepand sa plang. Cass si Zayn m-au mai linistit dupa care ea s-a dus sa faca un dus si sa se schimbe iar eu cu Zayn am coborat jos unde aveam sa o asteptam. Unde sunt ceilalti? l-am intrebat cautand masina noastra.

- Sunt in masina, mi-a spus el aratand cu degetul spre ea. Haide. L-am urmat si am urcat in masina. De data asta eu m-am pus in fata iar Zayn tot la volan. Perrie era in spatele nostru impreuna cu Liam si Niall. Harry cu Louis erau in spate. Cass a venit si ea si s-a pus in spate alaturi de ei pentru ca oricum nu mai avea unde sa stea.

- Britt, unde esti? am auzit-o spunand in timp ce radea.

- Aici, am spus intorcandu-ma cu fata in spate, gesticuland din maini. Harry era inca nervos. Asta ma face si pe mine sa ma simt prost. Pana la urma a cui e vina? Cu totii radeam, doar el nu. Pana la urma am ajuns si eu sa fiu la fel de suparata. El chiar are motive sa fie suparat pe mine.