SFARSIT

596 46 7
                                    

"Traiti-va viata!" - asta este tot ceea ce va spun. Incercati sa o faceti cat mai frumoasa: faceti lucruri nebunesti ca sa aveti de ce rade in viitor, iesiti cu prietenii ca sa faceti timpul sa treaca mai repede, zambiti ca sa primiti un alt zambet, faceti lumea mai buna prin zambetul vostru, radeti, distrati-va, calatoriti in jurul lumii asa cum am facut eu, faceti orice! Profitati de viata pe care o aveti pentru ca este doar una si se va incheia fara sa va dati seama.

- Cass, nu mai plange, totul va fi bine.

Incercam sa o calmez pe Cass dar nu reuseam. Cu toate ca primise si calmante, tot nu se oprea din plans. Mai lipsea sa o legam de pat.

- Iubito, stai linistita. Va trece mai repede decat iti vei da seama, o incuraja Louis tinand-o strans de mana.

- Da. E usor pentru tine sa spui asta! Nu esti tu cel insarcinat! tipa ea catre el. E clar, e nervoasa. Mai bine o lasam in pace. Le-am facut semn baietilor sa iesim afara si asta am si facut. Louis urma sa ramana acolo, asta a hotarat. Totusi, dupa ceea ce va vedea, sunt sigura ca nu va mai vrea sa participe la asa ceva in viata lui. Cred. Doctorul urma sa vina si el alaturi de asistenti pentru a incepe.

Stateam intinsa pe canapeaua din hol mai ceva ca la mine acasa si imi miscam capul dupa personalul spitalului ce se plimba de colo-colo.

- Hei. Buna. Nu stiti cumva unde e doctorul Robinson? o intreb pe asistenta ce o oprisem din drum.

- Din pacate domnul Robinson nu a putut veni azi. Si-a luat concediu.

- Poftim? tip eu catre ea. Si acum ce facem? ii intreb panicata pe baieti. Doamna, domnisoara, ce ati fi, am o prietena ce trebuie sa nasca iar doctorul care trebuia sa o asiste la nastere nu e aici!! Incepusem sa-i fac un intreg scandal acelei asistente care se uita cu ochii mari catre mine. In loc sa ma ajute ea statea stana de piatra. Asta facuse pana cand ma trezisem ca le face semn unor doctori sa ma ia si ma trezesc luata pe sus si data afara din spital.

- La naiba! am tipat. Ma intreb ce face Cass. Ea are nevoie de mine! Oamenii astia isi bat joc cumva? Saraca de ea cred ca trece prin chinuri groaznice acum. Plus ca daca baietii au mers inapoi la ea, sigur Harry nu o ajuta cu nimic, ci mai degraba o dispera cu glumele lui nesarate. M-am hotarat sa intru inapoi, dar cum am pasit inauntru m-am trezit ca dau cu fata de o ditamai matahala. Cand am ridicat capul i-am zarit privirea nu tocmai prietenoasa si intr-o secunda m-am vazut alungata in suturi din spital. Am sa fac reclamatie!!

- Louis, da, ce e? intreb nervoasa, lipindu-mi telefonul de urechea stanga.

- Cassandra e din ce in ce mai nervoasa si a transpirat groaznic. Abia mai poate respira! Doctorul trebuia sa fie deja aici, unde e? Voi unde sunteti? imi spune el panicat.

- Pentru inceput, nu mai tipa ca o gaina speriata pentru ca nu o ajuti deloc pe Cass cu asta, iar in al doilea, eu sunt afara, in fata spitalului, iar baietii cred ca pe hol.

- Ce cauti tu afara?

- M-au dat afara pentru ca le-am facut circ deoarece doctorul Robinson si-a luat concediu azi cand el de fapt trebuia sa fie la munca, sa asiste la nastere!

- Si nu poti intra inauntru?

- Am facut asta deja si m-au aruncat inapoi in suturi. Ma simt ca o delicventa. Louis rade. Nu rade, boule!

- Au pus cumva gardieni la intrare?

- Tu ce crezi? E doar unul dar e ditamai matahala! Spune-le baietilor sa vina afara. Am inchis si mi-am bagat telefonul inapoi in geanta. Mainile imi tremurau la propriu, eram ingrijorata pentru Cass. L-am vazut pe Niall venind si cand a ajuns in dreptul meu am zambit.

Sisters foreverUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum