Sisters forever

Asta e o nedreptate! [Inchisa in camera de hotel part.1]

Stiu. Nu trebuie sa-mi spuna nimeni ca ceea ce am facut a fost gresit, o stiu de una singura. Dar pe bune! Ce se intampla cu mine? Pur si simplu nu pot sa o vad pe Perrie alaturi de Zayn. Ma enerveaza, ma exaspereaza, ma intristeaza, ma face sa nu mai gandesc limpede, sa fac lucruri rele. Stiu ca Zayn nu merita asta si nici Perrie, dar chiar nu pot sa-i mai vad impreuna. M-am intins pe pat gandindu-ma la cum sa fac sa nu-i mai vad. De acum incolo ii voi ignora, nu voi mai vorbi cu ei, le voi evita privirea, voi sta departe de ei. Asa e cel mai bine. Nu am de ales.

- Britt, esti bine? am auzit-o pe Cass din spatele meu, de pe pat.

- Da. Nu-ti fa griji, am spus lasand o lacrima sa-mi curga pe obraz.

- Sigur esti bine? Mi s-a parut ca te-ai cam retras de cand a plecat Zayn. Esti tacuta.

- Si? Lasa-ma si pe mine in pace. Macar o data lasa-ma. Bine? am tipat nervoasa. Cass nu a mai zis nimic, ci doar a tacut. Dupa douazeci de minute de somn m-am trezit. Eram toata uda pe fata. Avusesem un vis ciudat cum ca Zayn ma ura iar Perrie se ferea in totalitate de mine; ceilalti baieti se temeau de mine iar Cass se mutase din tara si nu imi spusese unde, doar baietii stiau de asta si nu voiau sa imi zica... Doar ma lasasera de izbeliste la usa casei bunicilor mei si plecasera. A fost cel mai groaznic vis pe care l-am avut vreodata.

Stiu ca nu stau de mult timp cu acesti baieti nebuni si enervanti, dar am ajuns sa tin la ei si nu pot sa-i las. Vreau sa ramanem prieteni in continuare chiar daca ei vor pleca si poate nu ne vom mai vedea. Vreau ca macar aceste trei luni cate le vom petrece impreuna sa fie cele mai frumoase trei luni din viata mea, vreau sa ne distram, sa fim prieteni, sa calatorim. Stiu sigur ca asa va fi, dar aici ma refer mai mult la Zayn. E suparat pe mine, pentru ceea ce i-am facut lui Perrie ceea ce l-a afectat si pe el, asta e clar. Nu stiu cum sa procedez. In mod clar nu pot sa-mi cer scuze si mai ales daca vor fi impreuna cand voi face asta pentru ca atunci voi face din nou vreo nebunie. Deci, am sa imi gasesc un moment cand ei vor fi separati si imi voi cere scuze separat, in particular. Sper doar sa ma ierte. Daca nu, nu stiu ce voi face. Probabil ma voi expedia de una singura la Polul Nord. Ma voi simti mult mai bine acolo. Cel putin acolo stiu ca cineva ma va iubi, pinguinii. M-am ridicat din pat privind-o pe Cass cum doarme linistita. Se pare ca nici ea nu a avut nimic de facut din moment ce a ales aceasta optiune ce de obicei o considera plictisitoare. Am iesit din camera indreptandu-ma spre cea a lui Perrie. Consider ca ei trebuie sa-i cer scuze prima oara. Am batut la usa dar nimic, am mai batut o data si la fel. Cand am vrut sa plec, usa se deschisese si dupa ea aparu Perrie ce era infasurata intr-un prosop alb iar parul ud ii cadea pe umeri. Mi-a facut semn sa intru asa ca asta am facut. Era suparata, se vedea. Deindata ce ma vazuse pe mine i se schimbase expresia fetei. Stiu ca si-a dat seama—sau cel putin asta cred. M-am asezat pe patul ei si am inceput sa analizez camera. Nu sunt multe de zis din moment ce este o camera de hotel, ca toate celelalte. Ea isi scoase feonul si incepu sa-si usuce parul. Am tras aer in piept pentru a incepe.

- Perrie...

- Britney, m-a intrerupt ea, stiu de ce ai venit aici. Ai venit sa-ti ceri scuze, nu-i asa? m-a intrebat iar eu am dat afirmativ din cap. Ce se intampla cu mine? De ce nu mai pot sa leg doua cuvinte? Parca am mutit cu totul. Nu ma mai cunosc.

- Perrie... chiar imi pare rau pentru cele intamplate. Banuiesc ca stii ca ceea ce am facut a fost cu intentie. Acum cred ca vei rade de mine, dar trebuie sa o spun. Pur si simplu nu pot sa va vad impreuna.

- Pe mine si Zayn? a spus ea mirata.

- Da, am spus sincera iar ea a chicotit. Vezi? ti-am spus ca vei rade. Stiu ca esti o persoana de treaba si as vrea sa fim prietene, dar cat timp veti fi impreuna nu cred ca va fi cu putinta.

- Stai... tu vrei sa spui ca esti indragostita de Zayn? a spus ea in realizatie.

- Am spus eu asta?