Sisters forever

Un nou inceput

A mai trecut o luna si uite cum s-a terminat turneul. Chiar nu credeam ca voi ajunge aici, adica tot ma rugam ca ziua asta sa nu mai vina....si uite. Ce voi face? Ma voi intoarce acasa? Banuiesc ca alta solutie nu mai am.

Ma asez la fereastra privind cerul, suspinand. De ce, Doamne? De ce a trebuit sa treaca timpul atat de repede? De ce...

Ne uitam la tv, cu totii. Ca de obicei, cineva trebuia sa nu fie de acord iar de data asta acea persoana a fost Louis. Norocul la inceput a fost ca Harry era intre noi, dar dupa aceea nu a mai contat.

Am inceput sa ne certam pe telecomanda pentru ca el voia sa se uite la meci iar eu nu.

- Da-mi telecomanda! Cine te crezi? tipam eu catre el pana cand am cazut pe jos dar telecomanda era inca la mine. Yes! am tipat si am luat-o la fuga prin fata baietilor cu Lou dupa mine. I-am vazut cu coada ochiului cum isi dadeau ochii peste cap.

- Parca eu eram asa. Facem schimb de roluri si nu stiu eu?

Ah. Cass, Cass...

Imi e dor de momentele ca acela, imi e dor de Cass, cand facea pe serioasa iar eu eram cea copilaroasa. Partea buna e ca si Cass va veni cu mine, dar nu pot sa spun acelasi lucru despre baieti. Ne-au zis ca ne vor vizita. Vom vedea...

Dormeam, dormeam atat de bine...dar normal ca cineva trebuia sa strice asta. Eram in perioada in care nu ma intelegeam atat de bine cu Louis. Pot spune ca, cu Niall incepeam sa ma inteleg bine din nou(mai aveam noi conflictele noastre uneori).

Louis, la cat de destept era, normal ca, credea ca dorm. Mi-a pus frisca pe telefon, pe care-l aveam in mana, apoi m-a sunat. In secunda aceea mi-am lipit telefonul de fata lui, facandu-l astfel de frisca pe toata fata.

- Nu dormeai, nu?

- Nu, dormeam ca delfinii, ii raspund sarcastic.

Am inceput sa rad amintindu-mi. Acea faza...nu o voi uita niciodata. Chiar m-am distrat cu Louis, cu toti baietii de fapt. Sunt grozavi deodata ce ajungi sa-i cunosti.

- Niall? Ce-ai patit? il intreb izbucnind in ras.

- Am vrut sa repar ceva si am folosit asta, imi spune el cu o voce de copilas mic in timp ce isi scutura mana stanga de care era lipita un capsator.

- Te ajut eu. Haide, ii spun incercand sa iau capsatorul din mana lui. Cum doamne l-ai pus aici?! L-ai capsat de mana? spun razand.

- Da, proasta gluma ta, spune el dupa care incepe sa rada.

- Atunci de ce mai razi?

- Pentru ca ti-ai lipit mainile de mana mea! tipa. Nu scria nicaieri cum ca ar fi permanent sau ceva...

- Ba da, uite, ii spun aratandu-i cu nasul deoarece mainile imi erau blocate.

- Aaa. Si care e leacul?

- Mai multa educatie?

- Haide sa mergem la baieti.

- Ok.

Tin minte ca in ziua aceea am ramas asa pana cand au venit baietii din oras. A fost un chin deoarece trebuia sa vin cu Niall din ora in ora la bucatarie ca sa-si faca ceva de mancare si cum nu avea doar o mana... . Eu nu puteam face nici atat. A fost groaznic, dar totusi amuzant. Cand imi amintesc cat de tare au ras Liam si Zayn cand ne-au vazut. Louis l-a intrebat pe Niall daca m-a cerut in casatorie. Doar Harry era cam serios si rosu la fata, dar dupa ce a aflat cum a stat situatia a inteles. Sa nu mai spun ca si capsatorul era tot acolo pentru ca nu reusisem sa-l dau jos si astfel mi-am lipit mainile de cea a lui Niall.