Sisters forever

Oo, da.

Dupa ce am ajuns in sfarsit acasa(la hotel) si Niall a deschis usa de la masina, am sarit imediat din bratele lui Harry si am iesit afara. Finally, mi-am spus. Credeam ca am sa mor acolo, credeam ca vom muri asfixiati. Nici nu va inchipuiti cum e sa fii impreuna cu inca sapte persoane intr-o masina iar bonus, sa stai in bratele cuiva precum Harry. E un pervers. Va vedea el ce ii voi face. De fapt nici eu nu stiu ce ii voi face. Ah, ce proasta sunt! Cum de nu m-am gandit la nimic? Adica, am avut atat timp pe masina, plus ca era trafic... vaii! Chiar mi-a amortit fundul stand in bratele lui Harry, dar nu credeam ca imi va opri si oxigenarea creierului! Am intrat cu pasi repezi in hotel si am luat liftul pentru a ajunge mai repede la etajul patru unde se aflau camerele noastre. Am inceput sa cotrobai prin dulap in incercarea de a gasi o rochie de seara, eleganta si pe care sa nu o mai fi purtat sau care sa nu arate ca si cum ar fi luata de la second hand. Intr-un final am ales o rochie neagra, mulata, cu spatele gol. Mi-am luat o pereche de pantofi cu toc cu platforma si niste cercei mici ce abia ca se observau prin parul meu des. Coafura era chiar simpla, doar imi intinsesem parul cu placa. Cand am fost gata, am coborat jos, dar Harry nu era asa ca am iesit afara vrand sa il astept acolo.

- Ce frumoasa esti! a exclamat Cass venind sa ma imbratiseze.

- Tu de unde ai mai aparut? am intrebat-o iar ea a chicotit. Unde e Harry? am spus in timp ce ma uitam prin imprejurimi.

- Acum vine, m-a anuntat ea uitandu-se inauntrul hotelului de unde Harry venea. Am inghitit in sec. Oare chiar am emotii? De ce as avea? Nu inteleg de ce imi pierd timpul cu unul ca el! Oh. A iesit afara intr-un sfarsit, acompaniat fiind de un zambet de milioane. Mi-a intins bratul iar eu l-am apucat. A deschis usa si m-a condus la masina iar el a inconjurat-o si a intrat si el, la volan.

- Unde mergem? l-am intrebat.

- Surpriza, mi-a spus zambind. Esti foarte frumoasa in seara asta, m-a complimentat in timp ce conducea. Parea a fi foarte atent la drum.

- Eu? Ce vrei sa spui, ca pana acum nu am fost? l-am intrebat eu putin rautacios. Eu si gura mea cea mare, am murmurat apoi iar el a chicotit indreptandu-si din nou privirea spre mine.

- Nu e nimic. Imi placi asa cum esti, mi-a spus calm. De cand imi vorbeste el mie asa? De cand e atat de calm? De cand e atat de manierat? De cand e atat de chipes?

Aaah! Termina! a intervenit subconstientul meu.

Ce? Termina tu! Tu ai zis ca e chipes.

Ba nu! Tu ai zis!

Ah, trebuie sa incetez sa ma mai cert cu subconstientul meu caci altfel ma voi trezi ca ma bat singura si nu vrem asta, nu-i asa?

Pe tot parcursul drumului, Harry nu a mai zis nimic si nici eu nu am indraznit sa spun ceva gandindu-ma ca poate zic din nou vreo prostie. Stiti? Poate chiar m-am inselat in privinta lui, poate pana la urma e de treaba. Cand in sfarsit am ajuns, am putut sa vad un restaurant frumos, mare si luminos. El a iesit din masina pana ce eu nici nu apucasem sa deschid usa si mi-o deschisese el. I-am zambit dupa care l-am apucat de brat si am intrat inauntru. Pe fundal era o melodie lenta, linistitoare ce nu putea sa nu te faca sa adormi... sau doar eu simt asta? Ne-am asezat la o masa asteptand chelnerul ce avea sa vina in curand. Eu am fost cea care a luat prima meniul. Harry doar se holba la mine. Ma facuse sa cred ca am ceva pe fata. Am inceput sa imi ating fata.

- S-a intamplat ceva? m-a intrebat el chicotind, dar totusi era si ingrijorat.

- Am ceva pe fata? l-am intrebat panicata in timp ce continuam sa-mi ating fata, dar de data asta cu rapiditate.

- Nu, nu ai. Ce te-a facut sa crezi asta? m-a intrebat.

- Felul cum ma priveai, am raspuns scurt iar el a inceput sa rada.