Sisters forever

Da-mi telefonul, nesimtitule!

Ajunsi la hotel, am mers fiecare in camerele noastre pentru a ne schimba. Harry intrase in baie asa ca profitasem si ma imbracasem repede intr-o rochie albastra, mi-am pus niste pantofi aurii, bratari, un colier si un portofel plic albastru. Mi-am intins putin parul cu placa dupa care m-am asezat pe pat asteptandu-l pe Harry. Mi-am auzit telefonul sunand chiar in momentul in care el a iesit din baie. Am raspuns rapid fara a ma mai uita la cine ma apelase.

- Alo? am spus uitandu-ma catre Harry cum isi trecea mainile prin parul ud.

- Voi fi la hotel in cateva minute. Sper ca nu mai pleci nicaieri de data asta. Avem de discutat, domnisoara. Alo? Britney? Raspunde. Dupa ce m-am dezmeticit bine i-am raspuns. Am incheiat conversatia cat de repede am putut si mi-am aruncat telefonul pe unde am apucat.

- Ce s-a intamplat? ma intreaba Harry razand. Oh, de parca nu ar sti ce se intampla.

- Cred ca nu ar mai trebui sa stam in aceeasi camera, i-am spus iesind din camera speriata. Chiar nu pot sa-l mai privesc. Ce am ajuns...? Trebuie sa fac ceva inainte sa ma indragostesc de el, daca nu cumva am facut-o deja. Oricum mama nu ar accepta asta niciodata. Ar trebui sa ne casatorim pe ascuns si—ce tot vorbesc eu aici?! Am innebunit cu totul! Am auzit niste pasi pe hol asa ca mi-am intors capul in acea directie si am zarit-o pe mama. Venea furioasa spre mine, mai furioasa decat atunci cand vorbise cu Harry ultima oara. Ma sperie.

- Ce cauti imbracata asa?! ma intreaba nervoasa. Nu stiu de ce, dar am impresia ca vrea sa ma traga de ureche.

- Mama, nu mai sunt un copil mic, spun eu aparandu-ma cu mainile. Merg la concert in seara asta si nu am prea mult timp.

- Aa, deci acolo mergi tu imbracata asa, imi spune ea lamurita, punandu-si mainile in sold. Se pare ca de data asta nu mai are treaba cu baietii, ci cu mine.

- Mama, imi pare rau pentru tot ceea ce ti-am cauzat. Nu ma intorc acasa, spun plecand capul in jos.

- Cum poti sa-mi faci asta? Tu nu te gandesti ce am simtit atunci cand am constatat ca nu esti la bunici? Ai fi putut sa patesti ceva si in plus gandeste-te... ce vei face cand turneul se va incheia? Nu poti sa ramai cu ei pentru totdeauna. Ei au o cariera, dar tu nu! Nu poti sa stai tot pe capul lor.

- Dar Cassandra–

- Cassandra e in grija lor iar tu esti doar in plus, ma opreste mama.

- Uite cum facem, spun calm. Vorbim mai incet pentru ca ne aflam intr-un hotel. Apoi... haide sa facem un pact sau cum vrei tu sa-i zici. Atunci cand turneul se va incheia eu voi veni acasa, ce zici? o intreb sperand sa fie de acord.

- Nu. Tu te intorci chiar acum! Nu pot sa te mai las cu baietii astia. Nu sunt destul de responsabili iar daca tu vei pati ceva eu si cu tatal tau vom fi de vina si ei. Ne vei face probleme tuturor. Da, atunci cred ca e mai bine sa nu-i zic mamei de faza de azi cand am fost fugarita de niste hoti. Nu m-ar mai lasa sa ies niciodata din casa si chiar nu vreau asta. Sau ar angaja niste gorile sa ma apere care ar veni cu mine peste tot. Mi-a fost de ajuns atat cat am trait in California si nu vreau asta. Si cred ca nu ar trebui sa pomenesc nici de faptul ca am dormit cu unul dintre baieti in aceeasi camera si in acelasi pat sau ca era sa facem accident. Harry iesise din camera noastra asortat asa cum numai el stie sa se asorteze. Mama il privi din cap pana in picioare iar ultima oara isi fixa privirea in ochii lui reusind sa-l intimideze.

- Mama, spun tragand-o de brat, incercand sa o fac sa inceteze.

- Buna ziua, o saluta Harry.

- Aaa, deci tu esti cel cu care am vorbit la telefon, spune ea serioasa.

- Si care e problema, mama? o intreb serioasa. Ce vrea sa-i faca? Sa-l sperie? Daca da, e mai bine sa o opresc acum pana nu e prea tarziu. Nimeni nu stie de ce e in stare mama in afara de mine. Cred ca ar trebui sa pleci, spun eu tragand-o dupa mine pana afara.