Sisters forever

Capitolul 5 - Domnisoara-stie-tot

Capitolul 5 - Atunci cand domnisoara-stie-tot nu e de acord cu ceva, atunci nu iese decat cum vrea ea.

Dupa ce m-am asigurat ca Harry a parasit de tot camera, m-am cufundat in plapuma. Dupa ceva timp am auzit un scartait ce parea ca se aude de la podea si am deschis ochii instantaneu. Am cautat dupa telefon pana ce l-am gasit. Era in pat, sub mine. M-am uitat si am vazut ca era 23:13. Abia daca dormisem jumatate de ora. Acel sunet inspaimantator continua sa se auda si ma baga intr-o stare de frica, ma facea sa tremur iar bataile inimii se accelerau.

- Cass, ai auzit si tu asta? am intrebat-o pe Cass ce era intoarsa cu spatele catre mine. Am atins-o pe brat dar nu misca ceea ce ma facea sa cred ca e posedata. O, Doamne! Nu pot sa cred. Zici ca sunt un copil mic! Asa ceva nu exista! Mi-am scuturat capul pentru a-mi reveni, dar sunetele acelea nu dispareau si ma speriau de moarte. De acum incolo nu ma voi mai uita la filme de groaza, punct! Poate toate astea sunt doar in capul meu. Cass? am spus speriata in timp ce ma uitam catre usa camerei ce era intredeschisa si puteam sa jur ca vedeam umbra cuiva acolo. Cass! am spus incepand sa ma panichez. Am continuat sa o scutur dar nu reactiona. Acum ori doarme foarte bine ori este posedata! Nici macar nu misca. Zici ca nu respira deloc. Ma pot astepta ca oricand sa-si intoarca capul pe dos sau ceva. Cass!

- Ce e? m-a intrebat somnoroasa intorcandu-se spre mine.

- Nu ai auzit? am spus dupa ce m-am mai usurat vazand ca nu are nimic. Cred ca daca nu s-ar fi trezit as fi sunat la salvare.

- Ce sa aud? a spus ea la fel de somnoroasa.

- Asta, am spus. Fa liniste. Cass m-a ascultat si am stat asa cateva minute fara a zice nimic... dar nimic. Nu s-a auzit nimic.

- Dar nu se aude nimic.

- Ba da. Mai stai putin. Acele sunete bizare ca dintr-un film de groaza s-au auzit din nou iar cand Cass le-a auzit a tasnit in fund imediat de zici ca era la armata.

- Ce a fost asta? a spus ea speriata atingandu-mi bratul drept, incolacindusi-l pe al ei cu al meu.

- Sa stii ca nu ma ajuti, am spus speriata apropiindu-ma de ea.

- Dar de unde se aude? Haide. Mai bine ne culcam. Ne vom trezi maine dimineata si totul va fi ok, a spus punandu-se pe spate in pat si acoperindu-se. I-am urmat si eu exemplul, dar am sfarsit prin a sta amandoua ghemuite la perete. Nu inteleg de ce ma sperii in halul asta. E doar un simplu zgomot. Poate fi orice. Da, asa e, dar problema e ca m-am uitat la un film care nu ma prea ajuta si care ma sperie datorita imaginatiei mele bogate. Daca va veni pe usa cu un cutit in mana gata sa ne injunghie ca pe un porc de Craciun? Te rog, fie-ti mila de noi ca de porcul ce nu suntem!

Am stat tot asa mai bine de zece minute continuand sa ascultam acele sunete ce se auzeau din cand in cand—aveau un ritm al lor. Vantul batea, ceea ce facea totul si mai ingrozitor. Crengile copacilor se miscau si aproape ca atingeau fereastra iar datorita luminii lunii, umbra lor era reflectata in camera ceea ce le facea sa se asemene cu umbrele unor oameni—sau mai bine zis zombi—ce vin cu pasii lor intortocheati sa ne manance.

- Ce vrei sa faci? m-a intrebat Cass speriata, apucandu-ma de brat.

- Vreau sa vad ce se intampla. Nu mai pot sa stau aici. Daca as mai sta catusi de putin cred ca as innebuni. Haide, trebuie sa vedem ce se intampla, am spus ridicandu-ma din pat, dar Cass nu voia sa-mi dea drumul.

- Si eu ce fac? Nu ma lasa singura!

- Ah, pe bune? Inainte eram eu cea speriata! Haide si nu te mai plange, am spus si am tras-o cu forta din pat. Ma mir ca am reusit avand in vedere ca ea e mai grea decat mine.

- Si daca o sa murim? se smiorcaie ea de jos.

- Ridica-te odata! am tipat la ea pentru a-mi da drumul la picior. Daca o sa murim, cel putin am avut parte de multe in viata asta, dar nu o sa murim, nu te teme, am incurajat-o eu si am inaintat spre usa. Cand am deschis-o s-a auzit un fulger puternic dintr-o data ce ne-a facut pe amandoua sa tresarim. Abia acum am inceput sa realizez ce lupta se desfasura afara. Era furtuna. Copacii se luptau pentru a ramane la sol. Fulgere si mai ales tunete au inceput sa se auda. Ploaia se imprastia peste tot iar multimea de stropi de apa acoperea in intregime ferestrele. O usa vizavi de a noastra s-a deschis iar eu am luat-o la fuga instantaneu. Cassandra m-a urmat pana ce am coborat in sufragerie. Eram atat de speriata incat am ajuns sa merg pe jos, ca un bebe. M-am ascuns dupa canapea. Am asteptat-o pe Cass iar cand in sfarsit a venit m-a speriat astfel incat am ajuns sa ne acoperim gura una alteia pentru a nu tipa din cauza sperieturii ce o trasesem in acel moment. A venit si ea langa mine si imediat, in urmatoarea secunda, lumina din sufragerie s-a aprins. Am auzit niste pasi lenesi ce se apropiau de noi care au fost urmati de un cascat.