Brutal

34. Apropieri

Maya

— Damien, crezi că rochia asta e potrivită? ies din baie îmbrăcată într-o rochie tip cămaşă din denim.

Damien îşi ridică privirea din telefon şi mă admiră câteva secunde.

— Maya, eşti foarte frumoasă, se ridică şi vine spre mine cu paşi lenţi.

Când ajunge în dreptul meu, îmi dă suav o şuviţă de păr după ureche. Adoraţia cu care mă priveşte îmi face tot corpul sătremure de încântare.

— Eşti aşa frumoasă, şopteşte fermecat, studiind fiecare centimentru de pe chipul pe care acum îl simt în flăcări.

Cuvintele îmi dispar în faţa complimentelor lui. Mă sărută intens până când soneria de la intrare ne întrerupe momentul.

— Hmm, putem să îi lăsăm să mai aştepte?

— Nu, Damien, îi răspund râzând. Haide!

Mă urmează ţâfnos şi amândoi îi întâmpinăm pe Eric, Kim, Xavier şi Victoria.

— Kim! o strâng uşor în braţe, cu grijă să nu îi rănesc burta de graviduţă.

— Maya, nu-mi spune că aţi gătit paste! Am o poftă nebună!

— Iubito, de ce nu mi-ai spus că ţi-e poftă, îţi făceam eu! sare imediat Eric, instinctul lui de a-şi proteja soţia ieşind la iveală.

Zâmbesc călduros la imaginea celor doi. Sunt o pereche atât de frumoasă!

— Maya, la fel de frumoasă ca întotdeauna! mă îmbrăţişează scurt Xavier. Băieţii mei au gusturi bune la femei! adaugă în glumă.

Îl aud pe Damien cum îşi drege glasul lângă mine şi Xavier se îndreaptă către el.

— Oh, Damien, nu te uita aşa urât la mine, nu încercam să îţi fur iubita, îl tachinează Xavier, bătându-l uşor pe umăr.

Damien scoate un sunet dezaprobator, dar cu toate astea, îi zâmbeşte tatălui lui.

— Maya, Damien, ignoraţi-l pe fratele meu, spune numai baliverne! Nu ai avea nicio şansă la Maya, dragul meu frăţior, nici dacă ai fi mai tânăr. Maya e doar a lui Damien.

Mă ruşinez la auzul vorbelor ei şi cu coada ochiului îl văd pe Damien încercând să îşi ascundă roşeaţa din obraji, întorcându-se cu spatele la noi, pregătit să îi conducă pe oaspeţii noştri la masă.

— Gata, gata, lăsaţi-i în pace, voi doi! ne sare în ajutor Eric.

Se aşază cu toţii la masa special aranjată pentru seara asta, iar eu mă duc la bucătărie pentru a aduce mâncarea.

— Damien, îl opresc atunci când observ că vine după mine, nu e nevoie să mă ajuţi. Mă descurc şi singură, în plus tu ai făcut toată mâncarea, măcar atât pot să fac şi eu, îi explic, simţindu-mă vinovată că nu ştiu să gătesc şi el a fost nevoit să facă singur totul.

— Nu contează, Maya, vreau să te ajut să duci farfuriile la masă.

Nu aşteaptă un alt răspuns din partea, aşa că îl urmez şi eu în tăcere. După ce aducem împreună mâncarea, ne aşezăm unul lângă celălalt, în timp ce Eric şi Kim stau pe scaunele din faţa noastră, iar Xavier şi Victoria de o parte şi cealaltă, în capul mesei.

— Mhm, e absolut delicioasă mâncarea! exclamă Kim, complet încântată de pastele preparate de Damien.

— Într-adevăr, astea sunt cele mai bune paste! Maya, tu le-ai făcut? Xavier se uită în direcţia mea.