Just love me again

Capitolul 4

Ziua a decurs bine. Nicio urgenta, nimic grav. Am stat relaxata. Ma gândeam cum va fi diseară. Ma gândeam ca poate, el o sa ma faca sa uit de tot. Ma gândeam ca poate, el va fi un nou început.

Ultimii ani m-au lovit ca o furtuna in mijlocul pustietății. Înainte de furtuna aveam umbrela, si speram ca o voi avea pana la sfârsit. Dar a dispărut. A renunțat sa ma mai protejeze de picaturile grele si reci. A preferat sa protejeze o alta persoana care nu avea nevoie. Pana la sfârșitul furtunii, eu eram distrusă.

Acum, acea fata a dispărut. Micuța Evelin Aaron, acea fata care nu era in stare sa treacă strada fara sa fie ținuta de mana, acum e acea persoana care dărâma tot ce ii sta in cale. Durerea din anii anteriori m-au făcut sa stiu ce a însemna sa urăști pe cineva mai mult decât ai crede. Lacrimile din fiecare seara doar la amintirea zâmbetului lui, am renunțat sa le mai vars. De ce? Nu mai avea rost.

Asa e, i-am promis ca el voi aștepta. Dar se pare ca lipsa lui, m-a făcut sa uit acea promisiune. De ce să-l iert? De ce sa imi fac rau? Nu sunt roata nimănui de rezerva. Nu poate sa vina la mine cand vrea si sa se ducă la ea după ce se plictisește de mine. Dar il iubești. Nu am încetat niciodata sa o fac. El va rămâne întotdeauna in inima mea ca prima iubire. Prima mea iubire care a ținut aproape doi ani, si sa dus naibii in doua luni. Prima mea iubire in care am fost paralizata, violată si rapita. Doi ani in care am plâns si am ras mai mult decât atunci cand eram mica. Imi vedeam viitorul alături de acela bărbat. Ma vedeam in rochie de mireasa stil prințesa, sărutându-ma cu bărbatul pe care il iubeam in fata marii. Cu picioarele adâncite in nisip si gândul la bătrânețe alaturi de el, cu nepoții in brate. Amuzant cum inca ma gândesc la asta. Si nu mai vreau.

—Visezi cu ochii deschiși? chicoteste Perrie.

—Sa zicem, raspund așezându-ma mai bine pe scaunul din vestiar.

—Te-a invitat la întâlnire?

—Tu de unde stii? fac ochii mari.

—Aseară nici nu ai idee de cate ori mi-a spus cum ar vrea sa fie întâlnirea cu tine, rade.

—Pe bune? rad.

—Da. O sa mergeți in parc.

Zambesc oftând, privind-o pe frumoasa blonda cu ochii atat de mari si albaștri.

—Să-i zic lui Zayn de asta? o intreb.

—Inca mai este la tine?

—Da, sta pana mâine seara.

—Nu stiu ce să-ți zic. Dar cred ca o sa faca urat daca ii zici.

—La asta ma gândesc si eu.

Ma ridic de pe scaun si imi iau geanta, cand vad ca s-a făcut ora de plecare.

—Vorbim! ii spun luând-o in brate si pupând-o pe obraji.

—Sa imi zici tot! tipa după mine.

Chicotesc dându-mi ochii peste cap, îndreptându-ma spre ieșire din spital.

***

Ajunsa in fata apartamentului, intru in casa si ma descalț.

De la bucatarie mirosea a dulce, si miroase atat de delicios.

Ma duc acolo, iar Kim era pe un scaun cocoțată langa Zayn.

—Hei! zic zâmbind.

Se intorc cu fata la mine, iar cand ii vad încep sa rad.

—Ce e la fete voastre?

—Niște ciocolata, mami! spune Zayn râzând.

Kim se da jos de pe scaun si vine la mine.